*Hristos a postit după Botez, arătându-ne că toți cei botezați trebuie să postească.
(Sfântul Nicolae Velimirovici)

*Fă stomacul mic, limba tăcută, păstrează-ți mintea limpede, inima curată, blândă și smerită. Iată postul! Adevăratul post este înfrânarea limbii, depărtarea de mânie, despărțirea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământ strâmb. 
(Sfântul Ierarh Vasile cel Mare)

*Războiul trupesc firesc se retrage cu postul, privegherea, rugăciunea, dar numai atunci când nu există mândrie. Dacă am cunoaște cu adevărat folosul și importanța postului, nu am dori să se mai sfârșească. Și această dorință o vedem în viețile multor sfinți...
(Sfântul Paisie Aghioritul)

*Rugăciunea nu-i un lucru greu. Este o lucrare interioară, o puternică concentrare a sufletului. Rugăciunea are nevoie în același timp de post și de priveghere. Postul slăbește patimile, iar privegherea le omoară. Rugăciunea îi dă aripi omului, îl face să urce spre ceruri și-i dăruiește harisme dumnezeiești.
(Sfântul Antim din Chios)

*Postul trebuie primit și ținut cu bucurie, nu cu frică și părere de rău, căci nu este înfricoșător pentru noi, ci pentru diavoli.
Când postim, nu ajunge să ne abținem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim și sufletește. Există și primejdia ca ținând posturile rânduite de Biserică să nu avem niciun folos. Din ce cauză? Pentru că ne ținem departe de bucate, dar nu ne ținem departe de păcat; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupești; petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri rușinoase. În felul acesta pierdem folosul postului.”
(Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur)

*Istovește-ți trupul cu postul și cu privegherea și vei alunga gândul chinuitor al iubirii de plăceri.
(Sfântul Serafim de Sarov)

*Ce folos este ca trupul să fie deșert de bucate, iar sufletul a-l umple de păcate? Ce folos este a fi galbeni și ofiliți de post, iar de pizmă și ură să fim aprinși? Ce folos este a nu bea vin și a fi beți de veninul mâniei? Ce folos este a nu mânca cineva carne și cu hulele a rupe carnea fraților noștri? Ce folos este a ne opri de cele ce sunt uneori slobode și a face cele ce nu sunt niciodată slobode? Că Dumnezeu pe aceia îi iubește și îi cinstește, care se feresc de cele oprite.
(Sfântul Antim Ivireanul)