Aş vrea să vii acasă, mamă
Să nu vorbim la telefon,
Eşti prea departe şi mi-e teamă
Că voi rămâne fără ton…
 

Şi-aş vrea să-ţi spun atât de multe
Şi să mă uit în ochii tăi,
Şi mângâindu-mă încet pe frunte
Să-mi spui că n-ai uitat de noi…
 

Te-am auzit acum, şi-am lăcrimat
Nu vreau să te-ntristez, măicuţă,
Şi-am auzit pe fir când ai oftat
Că mi-ai promis în vară săniuţă…
 

Dar n-ai putut deloc să o aduci
A trebuit să îngrijeşti străinii,
Şi-acum, privindu-i pe bunici,
Am înțeles de ce sunt trişti bătrânii.
 

Şi de ce plâng la rândul lor
Ferindu-şi privirile de mine,
Bătrânii, scumpă mama mor
Eu n-am să pot să te înlocuiesc pe tine!

Şi poate într-o zi vei fi şi tu bătrână
Vei tot privi printr-o fereastră, poarta
Şi lăcrimând cu telefonu-n mână
Te vei ruga să ţi se-ntoarcă fata.
 

Eu nu te judec, dragă mamă,
Dar vreau să ştii cât mi-e de greu,
Acum, când ştiu cât de amară
E lacrima ce curge pe obrazul meu.

Versuri: Dorin Dumitriu