În fața Ta ce sunt eu, Doamne?        Când peste lume-au nins dureri,            Am strâns la tâmple-atâtea toamne,  Tu-n suflet mi-ai pus primăveri.

E-atât amar și jale-n lume
Și lacrimi strânse ce nu curg, 
În fața Ta ce-s eu anume?
Sunt ziua ce dă în amurg...

Când dorul mi-a ars sufletul
Și somnu-n noapte n-a venit, 
Tu, Doamne bun mi-ai dat alinul
Și pace-adâncului rănit.

Când din senin singurătatea
Mi-a trecut pragul și s-a pus
Pe sufletu-mi umbrit de-atâtea, 
La multe încercări m-ai pus...

Îți mulțumesc că ești cu mine, 
Fără de fală sau minciuni... 
Mă-nchin altarelor străbune,
Smerită-n plâns și rugăciuni.