Smerenia nu este o definiție. Smerenia este ceea ce-l învață pe om să stea în banca lui și să primească ceea ce i se cuvine.
Adică, când Dumnezeu trebuie să-ți dea, te caută El și-ți dă.

Nu trebuie să-L cauți, nu trebuie să-I ceri, trebuie să aștepți... numai tu să meriți.

Că așa se întamplă, noi alergăm la biserică și vrem de toate, dacă nu-L căutăm pe Dumnezeu, noi alergăm la El pentru că sigur trebuie să ne dea ce vrem noi…

"Cum adică?!? Da, am făcut pomelnic, am dat bani; da, am făcut acatiste, am citit Psaltirea…” 
Stai oleacă... Le-ai făcut pe toate, dar te-ai întrebat dacă meriți ce ceri?

Trebuie să ai puterea să nu ceri nimic Lui Dumnezeu, nici măcar mila, să ai bun simț, să ai nădejde și să aștepți să apară omul de care ai nevoie în viață.

Așa îți apare duhovnicul, așa îți apare jumătatea când trebuie să te căsătorești, un doctor bun la o boală gravă, un profesor bun, un specialist bun într-o problemă pe care o ai, un sfătuitor bun care te ajută să rezolvi o problemă pe care nu poți să o descâlcești tu cu mintea ta. Dar cum?
Nădejdea în Dumnezeu! Dar nu cum facem noi, oamenii, când avem o problemă, nu așteptăm să-i dea Dumnezeu o soluție... Toate soluțiile le căutăm noi și Îi arătăm Lui Dumnezeu, și începem ca la ofertă: asta nu e bună, asta nu ține... etc.

(Parintele Calistrat Chifan)