Fiul meu, întotdeauna trebuie să-l îndreptățești pe fratele tău și să te osândești pe tine însuți. Niciodată să nu îndreptățești faptele tale, ci învață să spui „Iertați!” și smerenia se va sălășlui întru tine. Fă răbdare și treci cu vederea greșelile fratelui tău, amintindu-ți de îndelungă-răbdarea Lui Dumnezeu față de greșelile tale.

Iubește precum și Iisus te iubește și așa cum dorești și tu să te iubească ceilalți. Păstrează tăcerea, rugăciunea neîncetată și osândirea de sine și atunci vei vedea câtă umilință și lacrimi și bucurie vei simți. Dacă însă nu le ții, adică le neglijezi, atunci răceala și uscăciunea vor înlocui cele de mai sus.

Iubește-i pe frați și dragostea ta se va vădi atunci când, în ciuda tuturor neputințelor tale, tu te vei nesocoti întru toate și îi vei iubi pe toți. Dragostea te va păzi de toate păcatele.

În afară de tine însuți să nu cugeți nimic, ci să te prihănești neîncetat, căci aceasta este calea cea mai bună.
Fie ca sufletul vostru să se însănătoșească mai mult, căci atunci când sufletul este sănătos, are răbdare în necazuri, are lepădare de sine; nu-l înspăimântă nici bolile, nici gândurile iubirii de sine. Când sufletul este sănătos, are dragoste întru sine, nu se smintește, rabdă cuvântul greu al fratelui, nu teatralizează greșelile lui, întotdeauna are cuvânt bun de spus fratelui, cedează înaintea voii celuilalt și astfel se izbăvește de gânduri și mâhnire. Când sufletul este sănătos, nu se mânie, nu cârtește, nu grăiește-împotrivă, nu șoptește, nu face neascultare, nu-și face voia proprie și toate celelalte care aduc sănătate sufletului. Această sănătate o cer de la voi, pe aceasta vă sfătuiesc și mă rog s-o dobândiți.

Avva Efrem Filotheitul, Povețe părintești, Editura Evanghelismos, 2015