Prigoane, puşcării, lagăre, temniţe, izolări, înfometări, schingiuiri, umiliri - astea le-am trecut şi noi. Nu mai sunt atât de grozave... dar, prin ce veţi trece voi, aceasta nu a mai fost de la începutul lumii până azi. Păi nu vedeţi că lumea întreagă e un Piteşti uriaş? Dacă până acum slugile diavolului au vrut să ne lepădăm de credinţă, de Adevăr, ceea ce va urma va fi satanizarea omului. Acum e încă o oarecare pace. Dar vor veni zile când se vor strădui din toate puterile să îndrăcească, să satanizeze omul. Şi ei ştiu de acum cum s-o facă. Şi cine şi cât se va putea împotrivi îndrăcirii forţate? Aceasta este plinirea cuvântului pe care l-a zis Mântuitorul: «Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi, de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile.» (Matei 24: 21-22)
 

Iată, însă, că acum se abate asupra noastră poate cel mai mare atac la fiinţa spirituală a neamului nostru. Avem datoria să conștientizăm pericolul de instaurare a unei dictaturi mondiale, prin urmărirea cetățenilor şi implantarea microcipurilor, începând de la actele de identitate până la corpul uman. Acesta este şi scopul: obişnuirea cu cipul şi implementarea în corpul uman, în cele din urmă, ceea ce va duce la transformarea noastră în nişte roboţi şi sclavi care nu vor mai putea fi stăpâni pe gândurile şi voinţa lor.
Acum este momentul să acţionăm, în frunte cu preoţii şi monahii, şi să susţinem drepturile acestui popor obidit. Noi, ca monahi, nu putem sta nepăsători în faţa suferinţei poporului nostru, în faţa suferinţei fraților noştri. Preoţii şi monahii sunt primii care trebuie să dea dovadă de jertfă şi poporul trebuie să simtă grija şi dragostea noastră, să simtă că suntem alături şi îl susţinem cu preţul vieţii noastre, după cum ne învaţă Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.” (Ioan 15:12,13) 

Nu avem dreptul să cedăm. Dacă dăm un singur pas înapoi, înseamnă că am predat armele în faţa vrăjmaşilor noştri văzuţi şi nevăzuţi, care vor ieşi victorioși. În faţa vrăjmaşilor nevăzuți mai faci o cruce şi pier, pentru că se tem de Dumnezeu, dar aceştia văzuţi sunt mai aprigi şi nu au respect pentru niciun lucru sfânt.
Aceasta este o misiune importantă şi o chemare mai înaltă a poporului român de a protesta faţă de aceste măsuri dictatoriale şi de a dezrobi neamul românesc din această gheară care vrea să ne manipuleze şi să ne conducă precum pe vite.

Am ajuns la cuvintele Psalmistului David, din Vechiul Testament: „Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic, te vei îndărătnici.” (Ps. 17:28,29) 

Faţă de aceste măsuri îndărătnice nu putem fi altfel decât aşa cum spune Psalmistul.

Fericirea e credința din om. N-ați văzut câți oameni au de toate, au poziție în societate, dar se simt nefericiți, pentru că sunt lipsiți de credință?
 

(Părintele Arhimandrit Justin Pârvu)