Te-a căutat o rândunică, mamă
S-a-ntors la cuibul părăsit,
Ea a plecat de vreme-n toamnă
Și nu știa că ai murit...

Te-a căutat pe holuri și prin casă,
Te-a căutat, dar nu te-a mai găsit nicicum,
Dar a văzut că lumânarea de pe masă
Nu mai ardea, dar încă scotea fum.

Și a-nceput să țipe ca și omul
Având în ochi o lacrimă micuță,
De parc-o cuprinsese dorul
Și c-ai fi vrut să fii aici, măicuță.

Și m-a privit apoi îngândurată
Parcă voind să-mi spună să o iert:
- Off, rândunicâ, mama niciodată
Nu m-a lăsat ca să te cert.

- Off, dragă mamă și rândunica plânge
Și nu-i decât o pasăre în zbor,
Care nu știe că lacrima ce-mi curge
E dăruită ție și mamelor care ne cresc și apoi mor.

Autor: Dorin Dumitriu