Fă semnul Sfintei Cruci când pleci la lucru. Când vii, la fel. Când stai la masă, fă rugăciune; când te scoli, fă rugăciune; şi dacă nevinovata rugăciune va povăţui viaţa voastră şi a noastră, vom avea puţină asemănare şi noi cu petrecerea Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor, vom petrece în gândire de Dumnezeu şi ni se va spune şi nouă, în Ziua Judecăţii că partea cea bună ne-am ales.
Lucrul nostru să ne fie aşa de uşor, încât să nu ne strice mintea de la rugăciune, de la gândirea la Dumnezeu. În sudorile noastre şi în ostenelile de pe ogoare şi din fabrici, din birouri, din întreprinderi şi ori de unde ar fi, să avem pe Dumnezeu în minte.
Să-L avem pe Hristos şi, cu Dânsul, toate le putem. Auzi ce zice Apostolul Pavel: „Toate le pot în Hristos, Cel ce mă întăreşte, iar fără de El, nimic!”

Treziți-vă, păziți-vă, să rămâneți români curați și creștini curați, dacă vreți să vă mântuiți!
V-am arătat că sfânta noastră credință nu-i de ieri, nici de alaltăieri, ci e de 2000 de ani. 
De îndată ce a venit Mântuitorul, de-atunci suntem noi creștini. 
Nu vă lăsați amăgiți și otrăviți de secte! Ε vai și amar de cel ce se rupe de la Biserica Lui Hristos! Mai cu seamă luați aminte ce spune Mântuitorul: "Toată vița care rămâne în bucium aduce roadă multă și toată care nu rămâne în bucium se taie și în foc se aruncă."
Nu vă lăsați ademeniți de aceștia care primesc fonduri mari din străinătate, numai ca să ne strice poporul, țara și Biserica noastră! 
Nu-i nimic mai scump ca dreapta credință Întru Iisus Hristos! 
Auzi ce spune Sfântul Efrem Sirul: „Când mintea a părăsit scopul blagocestiei, adică al dreptei credințe, toate faptele bune nu mai sunt de folos." 
Dacă vei vedea pe sectari că postesc, că fac milostenie, că se roagă, că fac orice faptă bună, e păcat și urâciune înaintea Lui Dumnezeu ceea ce fac ei, dacă n-au dreapta credință. 
Auzi ce spune dumnezeiescul părinte Maxim Mărturisitorul: „Este postire și milostenie și feciorie și rugăciune și faptă bună urâciune înaintea Lui Dumnezeu, când acestea nu se fac după dreptarul dreptei credințe." 
Doar și dracii postesc, și dracii sunt feciorelnici, nu se însoară niciodată, și dracii priveghează și nu stau degeaba, câte nu fac ei? Dar tot draci rămân. Pentru că Îl hulesc pe Dumnezeu și îi pun și pe oameni să facă ce au făcut ei când i-a alungat Dumnezeu din cer. Așa și cu sectele, la fel. Nu cred drept. Că apostolul Pavel, spune: "Pace peste cei ce vor umbla după dreptarul acesta, adică cu dreapta credință și cu toți aleșii Lui Dumnezeu." 
Și iarăși îi spune lui Timotei: "Fiule Timotei, cine se luptă după lege, acela se încununează." 
Dacă un soldat s-ar duce în război și nu vrea să asculte de comandant: „Nu vreau eu cum spune comandantul" și se apucă să lupte după capul lui, poate să tot lupte, dacă n-ascultă comanda, nu iese bine. Cel mai mare știe de ce îl pune pe frontul cutare sau cutare și știe să-l conducă. Dacă o ia el razna, orice ar face, nu e bine. Și se poate să aducă tulburare și pagubă la toată unitatea din care este, dacă o ia înainte și nu ascultă. Așa sunt și aceștia, nu se luptă după legea Lui Hristos. O iau după capul lor. 
Voi, creștinii ortodocși de astăzi, să nu vă duceți la adunările lor sau la capiștile lor, că ei n-au biserică. De aceea n-au biserică, pentru că o urăsc, iar Biserica Lui Hristos cea dreptmăritoare una este, nu sunt o sută. N-ai auzit ce spune la Crez? „Cred într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică..." Nu există două biserici în lume. Una. Și aceasta este Biserica Ortodoxă, universală, în care ne-am născut noi, românii și grecii, și bulgarii, și rușii, și sârbii, și alte popoare ortodoxe. Noi n-am stricat nimic din cele ce am crezut. Biserica noastră e întreagă dogmatică, e canonică, e liturgică, tipiconală, toate le are, tot tezaurul dogmatic, canonic și liturgic și tipiconal îl are Biserica în sânul ei. Biserica noastră e tradițională, a mers pe drumul apostolic, n-avem de împrumutat nimic nici de la catolici, nici de la protestanți și cu atât mai mult de la secte.Nu mergeți la adunările lor, că dacă ai mers numai o dată de te-ai rugat unde se roagă ei, nu mai ești creștin. Cine spune asta? Voi ați auzit de Pidalion? Știți voi ce înseamnă Pidalion? „Cârma Bisericii Universale". Toate dogmele Bisericii și canoanele sunt în multe colecții: Pravila mare, Îndreptarea legii tipărită la 1652 la Târgoviște, avem nomocanonul lui Manuil Malaxos, sintagma lui Matei Vlastares, nomocanonul lui Teodor Balsamon, al lui Alexie Aristin, atâtea colecții de canoane, dar ele s-au adunat în această carte numită Pidalion. Ε tradusă de Veniamin Costachi în românește și tipărită la Mănăstirea Neamțu la 1844. Aici avem adunat tot tezaurul canonic și dogmatic care s-a discutat la cele șapte sinoade ecumenice și la sinoadele apostolice. Iată ce spune canonul 10 apostolic: „Dacă cineva cu cel scos de la împărtășire măcar în casă împreună de s-ar ruga, să se afurisească!" Auzi? Dacă te duci cu unul afurisit de Biserică, cum sunt sectarii, măcar în casă dacă ai zis un "Tatăl nostru" cu el, ești afurisit, ești despărțit de Biserică. Dacă stai la masă cu dânsul, ești afurisit. Dacă te duci la înmormântarea lui ești afurisit, te-ai despărțit de Biserică. Băgați de seamă! Ce împărtășire are lumina cu întunericul? Hristos cu Veliar? Ce împărtășire are Hristos cu dracul, mai bine zis? Se fățărnicesc că nu mănâncă carne, că nu fumează, că nu beau rachiu, că fac milostenie, îți zic „frate". O, viclenia ta, sectarule, bine te-a mai arătat Hristos că ești lup îmbrăcat cu pielea oii! Vii la mine cu blana oii, cu blândețea, și-mi furi ce am mai scump eu în suflet. Ce? Credința dreptmăritoare, credința ortodoxă. Îmi iei mărgăritarul meu pentru a nu mai fi creștin ortodox și pentru a nu mai fi eu român și creștin, așa cum am trăit două mii de ani. Vii cu măguleli, vii cu blana de oaie. Dar Hristos ne-a spus: "Păziți-vă de ei, că vin la voi, nu în alt nume - în numele lui Brahma sau al lui Buda sau al lui Confucius sau al lui Lao-Tze - în numele Meu vor veni, în numele Lui Hristos", zice, și pe mulți vor înșela. Păziți-vă, fiți atenți, aceștia sunt lupi care vor să ne strice credința și apoi să ne despartă neamul românesc, să rămânem o țară bezmetică, o țară care să n-aibă nici un caracter pe lume, nici o conducere duhovnicească și nici națională. Că aceștia să nu crezi că țin la ființa noastră națională. Vin cu scopuri și intră pe furiș în turma Lui Hristos ca să ne strice, să nu mai avem unitate nici națională, nici bisericească, să fim ai nimănui, să fim niște oameni care nu știm de unde venim și unde mergem. Dar noi avem istoria acestui popor de mii de ani și avem istoria Bisericii. Căutați istoriile acestea să vedeți și veți găsi oriunde că am fost creștini și am avut voievozi creștini și am trecut cele mai mari greutăți cu nădejdea în Dumnezeu și cu credința în El și am rămas până azi cu darul Lui Dumnezeu o țară în care este o rânduială. Nu vă lăsați înșelați! 
 
Mai bine să muriți de o mie de ori, decât să vă pierdeți credința dreaptă a Bisericii Lui Hristos, că nu mai sunteți nici români buni, dacă nu veți fi creștini buni. Citiți cartea mitropolitului Nicolae Mladin din Ardeal și veți vedea bietul popor ardelean - că ți-e milă, plângi când citești cum a înfruntat el atâtea iobăgii și atâtea robii și atâtea necazuri și scârbe de la atâtea popoare străine care au trecut prin Ardealul nostru, numai ca să păstreze unitatea Bisericii. Le luau cărțile din biserici, le luau Evangheliile, îi omorau pe preoți, îi închideau pe protoierei, pe mitropoliți, cum a fost Sava Brancovici, Ilie Iorest, cărora eu le-am scris cu nevrednicie acatistul. Am scris acatistul sfinților din Ardeal, pentru că și strămoșii mei au fost originari din Ardeal. Ei au venit în Moldova acum câteva sute de ani, pe când împărăteasa Maria Tereza a trimis în Ardeal pe generalul Bukow cu tunurile să sfărâme bisericile și mănăstirile ortodoxe și, mai mult decât atâta, a înconjurat cu tunurile și satele creștine ortodoxe.Vai de bietul Ardeal! Unde mai putea omul să țină cât de cât credința, numai, săracul, în căsuța lui într-un colț să se roage Lui Dumnezeu, să simtă acolo că e român și creștin. Voi poate nu cunoașteți istoria! Preotul o cunoaște, dar n-are când să vă spună, că are pe cap atâtea. Eu vă spun. Pentru ce îl chinuiau pe Ilie Iorest? Ca să iscălească catehismul calvin. Pentru ce voiau să-l omoare? Nu voia să iscălească, să se facă sectar. Nu voia să primească altă credință decât aceea în care s-a născut. Pentru câteva cuvinte a vrut să moară, numai să nu-și piardă credința. Unde suntem noi față de aceia? Unde e credința noastră? Să vedem noi unde suntem față de ardeleni, față de frații noștri, care s-au ostenit în atâtea necazuri și scârbe. Atunci au fugit mii și mii de oameni. Așa a fost pe timpul calvinilor, iar pe timpul catolicilor la fel. Fugeau prin munți săracii oameni. Băgați de seamă cum Biserica a suferit de-a lungul veacurilor pentru a ține credința. Așa să fim și noi, să ne ținem credința cu toată tăria până la moarte. A venit din afară unul care n-are nimic în comun cu Biserica noastră și cu țara noastră și te ademenește pe tine. Plătiți cu bani grei să distrugă poporul și Biserica noastră. „Hai la mine, că biserica ta nu mai este bună!", „Hai la mine, că am o casă de rugăciuni!" Ne distrug ca neam, ca popor. Pentru că acela care este sectar, nu mai este cu inima în România. Și de aceea vă spun: Treziți-vă, păziți-vă, să rămâneți români curați și creștini curați, dacă vreți să vă mântuiți! 
 
(Sursa: "Ne vorbește părintele Cleopa" - vol. 17)