Era cu o zi înainte de Sfântul Dumitru. Venisem la Mănăstirea Sihăstria de cu seară. Dimineaţă, înainte de a pleca acasă, aşteptând cursa de ora 18.00, care duce la Târgu Neamţ, am intrat în biserică şi m-am închinat uşurel. Apoi m-am retras în ultimul rând de străni şi mă gândeam. Afară era semi-întuneric şi ploua urât, ca la munte toamna târziu.
– Cum să ieșim din formalismul unei spovedanii în care, de multe ori, spunem aceleași păcate? – Chiar dacă noi săvârșim aceleași păcate, trebuie să le mărturisim, dar nu într-o manieră în care să se ajungă la formalism. E nevoie de fiecare dată să ne mărturisim păcătul cu căință și cu dorința de îndreptare și ... Detalii... » 
Florile înfloresc și atunci când nu le privește nimeni. Pomii dau roade fără să întrebe cine le mănâncă... Când oamenii devin oameni unii pentru alții, se deschide cerul peste pământ. Doar iubirea naște iubire... Iartă, iubește, bucură-te! Fiecare zi este o floare dăruită Lui Dumnezeu. Moment de recunoștință pentru darul vieții, pentru părinți, profesori, prieteni, ... Detalii... » 
Mulți înțeleg că dacă mă duc la biserică trebuie să stau cu capul în jos, trebuie să plâng… Nu! Trebuie să te bucuri și să slăvești pe Dumnezeu. A, că ai momentele tale când vorbești cu Dumnezeu și îți ceri iertare, și îți pare rău și plângi și te căiești, da…dar un creștin adevărat zâmbește la toată lumea, e cu respect față de toată lumea, are mâna î ... Detalii... » |
