Mulți înțeleg că dacă mă duc la biserică trebuie să stau cu capul în jos, trebuie să plâng… Nu! Trebuie să te bucuri și să slăvești pe Dumnezeu. A, că ai momentele tale când vorbești cu Dumnezeu și îți ceri iertare, și îți pare rău și plângi și te căiești, da…dar un creștin adevărat zâmbește la toată lumea, e cu respect față de toată lumea, are mâna întinsă să ajute pe toată lumea, e cu drag față de toată lumea, îi îmbrățișează pe toți, sare repede să ajute, nu așteaptă să fie slujit, slujește.
 

Deci, el e cu drag, îi vezi fața luminată. Acela dacă se duce în biserică, nu se duce să pună rânduială celorlalți, el se duce pentru el, se bucură de ce se întâmplă în biserică, se căiește de faptele lui rele și stă de vorbă cu Dumnezeu. Deci, omul acela, în colț unde stă el, pe o rază de câțiva metri simți că e bucurie.
 

Când te duci la biserică să prezinți moda, să le arăt eu celorlalți că nu știu să facă cruce, că nu știu să facă nu știu ce, pune o rânduială în biserică, că eu sunt creștin vechi, păi degeaba te duci. Tu îi pui în rânduială pe ceilalți. Că tu ești grozav, ți se pare că ai ajuns la o măsură și zici "bă, tu nu faci bine cruce, tu nu faci metanie, tu nu te-ai închinat cum trebuie, nu stai în poziția care trebuie în biserică”, adică te duci să-i pui în rânduială pe ceilalți, nu pentru tine. Și atunci tu niciodată nu guști din bucuria credinței.

(Părintele Pimen Vlad din Muntele Athos)