Merg creștinii la spovadă 
Și se pun pe "spovedit":
Ba că soacrele-s cam acre
Și i-au cam nedreptățit,
 

Ba că șefii de la muncă
Îi muncesc numai pe ei,
Iar colegii lor trag chiulul,
Cam înjură și-s atei...
 

Ba "muncesc și nu-mi dă banii",
Ba "plătesc și nu-mi lucrează",
Ba "mi-a luat pământ cu japca",
Ba "vecinii mă stresează"...
 

Pân' la urmă bietul preot,
După-atâtea ascultate,
Cum să dea pentru "probleme"
Dezlegare de "păcate"?
 

Ai probleme și necazuri,
Ai avut și-o să mai ai,
Dar necazul cel mai mare
E că te lipsești de Rai.
 

Spovedania ți-e dată
Să te-mpaci cu Dumnezeu,
Nu să rozi urechi de "popă",
Văicărindu-te din greu!
 

Nu-i mai "spovedi" pe alții,
Doar nu ți-au făcut procură,
Pune mâna și mai iartă,
Ce tot ții atâta ură?
 

E atât de simplu, frate,
Când te duci la spovedit:
Mergi acolo, la părinte,
Ca să spui doar... "AM GREȘIT!"