Învăţaţi copilaşii cei mici să se roage. Ştiţi voi că un copilaş din acela mic când se roagă, trei îngeri stau lângă dânsul? Atâta-i de primită rugăciunea copiilor. Dar de ce? Pentru nevinovăţia şi curăţia lor. Odată a luat Mântuitorul un copilaş de mână şi a zis: "Amin, zic vouă, de nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncul acesta, nu puteţi intra în Împărăţia Cerurilor."

Vezi? Ca să ne mântuim, să ne ducem la Rai, trebuie să fim curaţi ca şi copiii cei mici.

De aceea vă rog, dacă v-a dat Dumnezeu copilaşi, de când încep a vorbi, de când învaţă guriţa lor să grăiască, învățați-i să spună „Doamne, Doamne”. Mai târziu vor învăţa "Tatăl nostru", apoi când merg la şcoală, învăţaţi-i "Crezul", "Psalmul 50" şi celelalte.

Mai bine să muriți de o mie de ori, decât să vă pierdeți credința dreaptă a Bisericii Lui Hristos, că nu mai sunteți nici români buni, dacă nu veți fi creștini buni. Citiți cartea mitropolitului Nicolae Mladin din Ardeal și veți vedea bietul popor ardelean - că ți-e milă, plângi când citești cum a înfruntat el atâtea iobăgii și atâtea robii și atâtea necazuri și scârbe de la atâtea popoare străine care au trecut prin Ardealul nostru, numai ca să păstreze unitatea Bisericii. Le luau cărțile din biserici, le luau Evangheliile, îi omorau pe preoți, îi închideau pe protoierei, pe mitropoliți, cum a fost Sava Brancovici, Ilie Iorest, cărora eu le-am scris cu nevrednicie acatistul. Am scris acatistul sfinților din Ardeal, pentru că și strămoșii mei au fost originari din Ardeal. Ei au venit în Moldova acum câteva sute de ani, pe când împărăteasa Maria Tereza a trimis în Ardeal pe generalul Bukow cu tunurile să sfărâme bisericile și mănăstirile ortodoxe și, mai mult decât atâta, a înconjurat cu tunurile și satele creștine ortodoxe.Vai de bietul Ardeal! Unde mai putea omul să țină cât de cât credința, numai, săracul, în căsuța lui într-un colț să se roage Lui Dumnezeu, să simtă acolo că e român și creștin. Voi poate nu cunoașteți istoria! Preotul o cunoaște, dar n-are când să vă spună, că are pe cap atâtea. Eu vă spun. Pentru ce îl chinuiau pe Ilie Iorest? Ca să iscălească catehismul calvin. Pentru ce voiau să-l omoare? Nu voia să iscălească, să se facă sectar. Nu voia să primească altă credință decât aceea în care s-a născut. Pentru câteva cuvinte a vrut să moară, numai să nu-și piardă credința. Unde suntem noi față de aceia? Unde e credința noastră? Să vedem noi unde suntem față de ardeleni, față de frații noștri, care s-au ostenit în atâtea necazuri și scârbe. Atunci au fugit mii și mii de oameni. Așa a fost pe timpul calvinilor, iar pe timpul catolicilor la fel. Fugeau prin munți săracii oameni. Băgați de seamă cum Biserica a suferit de-a lungul veacurilor pentru a ține credința. Așa să fim și noi, să ne ținem credința cu toată tăria până la moarte. A venit din afară unul care n-are nimic în comun cu Biserica noastră și cu țara noastră și te ademenește pe tine. Plătiți cu bani grei să distrugă poporul și Biserica noastră. „Hai la mine, că biserica ta nu mai este bună!", „Hai la mine, că am o casă de rugăciuni!" Ne distrug ca neam, ca popor. Pentru că acela care este sectar, nu mai este cu inima în România. Și de aceea vă spun: Treziți-vă, păziți-vă, să rămâneți români curați și creștini curați, dacă vreți să vă mântuiți!