Pe bolnavi, Dumnezeu nu îi face bine, ca să nu-și piardă plata lor. Tatăl nu dă toată averea copiilor, ca să nu o risipească. Lasă și Dumnezeu ceva pentru cealaltă viață.
Când avem ispite să le primim cu bucurie, fiindcă prin acestea ne vizitează harul Lui Dumnezeu. Oricâte ispite ne-ar veni, dacă noi suntem aproape de Hristos, atunci inima noastră simte dulceață, fiindcă Domnul este în întregime dulceață.
Dacă ar fi duhovnici buni, nu ar mai fi psihiatri.
Să fim practici. Să spunem ceea ce ni se întâmplă la gheronda și să primim cu simplitate sfaturile lui, ca să nu ne prăjească tangalaki (diavolul) cu gândurile.
Când profetul David zice: „Piară păcătoșii de pe pământ și cei fărădelege ca să nu fie” nu vrea să spună ca Dumnezeu să-i distrugă pe păcătoși, ci se roagă să se pocăiască și să se facă buni.
Rugăciunea este bineprimită de Dumnezeu când o simțim.
Ești de vină, nu ești de vină, dacă vrei să vezi fața Lui Dumnezeu, trebuie să primești nedreptatea.
Când ne lăudăm, mândrindu-ne, e ca și cum i-am da arme vrăjmașului ca să ne lupte.
Trebuie atenție multă, pentru că păcatul și răul obicei pot și după minuni, dacă cineva este fără băgare de seamă, să îl atragă în mrejele răului.

Un demonizat a venit aici și demonul a fugit, dar în continuare acela nu a fost atent, a căzut iar în imoralități și s-a demonizat din nou.
Aruncați toată povara luptei asupra rugăciunii! Rugăciunea este barometrul nostru duhovnicesc. Faceți din viața voastră întreagă o rugăciune către Dumnezeu.
 

Sfântul Cuvios Părinte Paisie Aghioritul, Din tradiția ascetică și isihastă a Sfântului Munte, 2011