Cand cineva iti face un bine, trebuie sa vezi de ce ti-l face. Prieteniile cele tari aduc vrasmasiile mari. Cu cat te-ai incalcit mai mult, ca nodul gordian, si pericolul va fi mai puternic. Se certa doi oameni de la un lucru marunt, domnule… cearta-te pe problema in sine! De aici, pana aici! Pe segmentul respectiv. M-ai jignit, mi-a trecut… mi-am cerut iertare, dar nu trebuie sa faci tu cazierul cuiva: "Lasa, ca stiu cine esti! Am auzit eu, mi-a spus mie ala… Si asa pana cand poti sa scrii un roman! Ei, asta arata ca tu esti mizer interior!

Despre treptele pacatelor: Lupta in minte a pacatului si cautarea prilejului de a pacatui. „Si ce daca gresesc, nu sunt singurul! Au mai gresit si altii..."

– Nu ma pot lasa de pacat...

– Imi place, nu ma pot opri! Betia, fumatul, drogurile, destrabalarea... etc; Lupta in fire cu pacatul. Daca ascetul atinge mintea cea inalta a vederii duhovnicesti, pacatosul atinge partea cea mai inalta a pacatului. Adormirea constiintei sau contemplarea intunericului demonic. Demonizarea! Si chiar demonizarea trupeasca urmata intotdeuna de lipsa de vointa si deznadejdejdea.

Atunci cand am pierdut reperul si nu mai avem nici un ghid de valori morale, mandria si sfatul satanei, ne indeamna sa devenim victime si actori in fata societatii. In modul acesta vom putea atrage atentia sau vom putea arata ca am existat.”

(Parintele Calistrat Chifan)

***
Rugăciune pentru vrăjmași:
 

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, Cel Unul născut din Tatăl, mai înainte de veci, Care de bună voie ai primit moartea pe cruce pentru mân­tuirea neamului omenesc și ca un mielușel fără de glas împotriva celui ce-l înjunghie, așa nu Ți-ai des­chis gura; căci pe cruce fiind răs­tig­nit între cei doi tâlhari și batjocoririle de la cei potrivnici primind, spre cer Ți-ai ridicat ochii și cu bunătate Te-ai rugat: „Pă­rinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac!” Tu, Doamne, ne-ai învățat să nu stăm împotriva celui rău și ai zis: „De te va lovi cineva peste obra­zul cel drept, întoarce-i și pe cel stâng”. Asemenea Tu ne-ai poruncit, zicând: „Iubiți pe vrăj­mașii voștri, binecu­vântați pe cei ce vă blesteamă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc, ca să fiți fii ai Părintelui vostru cel din ceruri, căci El răsare soarele Său peste cei buni și peste cei răi, și plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți”.

Tu Însuți întru tot bunule Îm­pă­rate, caută la mine nevrednicul robul Tău, și dă-mi tărie, ca să nu mă mânii împotriva vrăjmașului meu și să nu-i întorc lui loviturile cu răzbunare, căci „numai al Meu este a răzbuna”, gră­­iește Domnul; iar nouă, făpturilor celor după chipul și asemănarea Ta, ne-ai po­runcit Tu Însuți „ca să nu apună soarele peste mânia voastră”, și daruri la sfintele Tale altare să nu ducem până nu ne vom fi împăcat mai întâi cu cei în neînțelegeri cu noi!

Tu deci, Care în luminoasa și sfânta rugăciune „Tatăl nostru” ne înveți să ne rugăm zicând: „Și ne iartă nouă gre­­șelile noastre, precum și noi ier­tăm greșiților noștri”, ajută-mi mie, Doamne, ca, potrivit cuvintelor Tale, să răsplă­tesc cu bine celor ce mă urăsc, celor ce mă vatămă și celor ce mă prigo­nesc. Dă-le, Doamne, pacea Ta, luminează-le mintea, ca să Te cu­noas­­că pe Tine și poruncile Tale, cu­rățește-le inima și o îmlădie, ca să-și vadă greșelile și să se căiască de ne­dreptățile lor! Nu-i lăsa pe ei, Doam­ne, în rătăcire și în păcat! Trimite-le lor binecuvântarea Ta, ca să se în­toarcă și să se mântuiască și să fie vii întru împărăția Ta!

Iar mie, Stăpâne, dăruiește-mi duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, pentru ca în pace și cu bucurie pururea să gră­iesc către Tine unele ca acestea: „Iartă-ne nouă greșe­lile noastre, precum și noi iertăm gre­șiților noștri”. Amin!