Să vă uitați câte rude aveți la evenimentele vieții. Câte rude sar când aveți un necaz, când faceți o casă, când aveți o boală, când aveți o primejdie… Știți care este răspunsul? "Nu te-am deranjat, știam că ai greutăți și nu am vrut să te mai încurc."

Putea să te „încurce”, dar nu a vrut să te încurce, putea să te ajute, nu a putut... era ocupat cu altceva...

Vin evenimentele vieții, îți crești copiii, ai datorii, ai bănci care te îngrămădesc și te încâlcesc, rămâi șomer și ai nevoie de un loc de muncă...

Cine vine să te întrebe: „Ce faci, frate? Poate ai nevoie de un ban, de o pâine, de un prieten..."
Și încercați să vedeți câtă lumea vine atunci când trece în neființă cineva și au rămas atâtea lucruri în urmă: case, grădini, bani și avere. Atunci veți vedea și veți cunoaște arborele genealogic de la Matei – de trei ori câte paisprezece neamuri... „Hoitul miroase și atrage corbii!

Pildă: Când alergi în zadar după lucruri care nu folosesc și nu ai măsura lucrurilor, te autodistrugi!

Un lucru care pe mine mă preocupă și pe dumneavoastră ar trebui să vă intereseze: „Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot?”(Matei 6:27)

Adică, ce ai putea să faci tu în plus ca restul lumii, ca să devii mai interesant ca restul lumii?

Chiar dacă ai ajuns bogat, împărat sau ministru... tot pleci din viața asta! ”Și m-am uitat în urma mea și am văzut oase goale și țărână...” adică cimitirul. El se uita la groapă și o contempla: „care-i ostașul, care-i săracul, care-i împăratul, care-i bogatul?”

O CLIPĂ ȘI VIAȚA PE TOATE LE RĂMÂNE!

Iar Solomon spune: „Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Ecclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare? Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui ca să răsară iarăși. Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte și, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale. Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede și urechea nu se umple de câte aude.

Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, și ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.”(Eccle. 1:2-9)

Lenea, nepăsarea, viața fără principii, duc la o soartă nedorită. Dumnezeu în preștiința  Sa știe toate despre oameni și despre lume, până la Sfârșitul lumii și inclusiv despre sfârșitul fiecăruia dintre oameni pe pământ, nu este nici pe departe vorba de  "predestinație". Sfantul Apostol Pavel spune că: "Suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu" (I Cor. 3, 9)

Părintele Calistrat Chifan