11:15 PM
Conştiinţa este glasul Lui Dumnezeu în inima noastră

Ne cheamă Dumnezeu prin glasul Scripturii, ne cheamă prin glasul zidirilor ce pornesc asupra noastră cu secetă sau cu ploaie prea multă, sau cu cutremur; ne cheamă Dumnezeu prin arşiţă, dar ne cheamă şi în alt fel. Cum? Prin glasul conştiinţei.  

Nu vezi? Când păcătuim sau greşim, ne mustră cugetul îndată. 
Te întreabă: „Omule, de ce ai făcut aceasta? De ce ai furat de la vecinul? De ce ai luat femeia altuia? De ce ai omorât pruncul nevinovat în pântece? De ce ai râs de cele sfinte? De ce fumezi? De ce nu mergi la biserică duminica şi sărbătoarea? De ce nu creşti copiii în frica Lui Dumnezeu? De ce nu posteşti cele patru posturi de peste an şi vinerea şi miercurea şi te faci asemenea cu iudeii? De ce urăşti pe fratele tău? De ce huleşti pe Dumnezeu când eşti în scârbă?” 

 

Prin toate ne mustră conştiinţa când greşim. Ea este glasul Lui Dumnezeu care ne cheamă la El:  „Omule, ai greşit! Eu te iert, dar să nu mai faci! Vino la Mine, căci la Mine este izvorul iertării, al iubirii şi al milostivirii. Pune început bun de azi înainte, să nu mai păcătuieşti!”

Deci, conştiinţa este glasul Lui Dumnezeu în inima noastră. Această lege s-a pus înainte de toate legile omeneşti. Sunt mulţi oameni care nu aud chemarea Lui Dumnezeu. Şi dacă nu o auzim, o să pună biciul pe noi, o să ne cheme mai aspru. Dacă ne vom întoarce, El o să dea ploaie timpurie şi belşug şi sănătate şi fericire, că în mâna Lui este viaţa şi moartea. Iar dacă nu, ştie El cum să tragă frâul calului. 
Căci zice Ilie Miniat, că lumea aceasta este ca un cal sirep (nărăvaş), care aleargă pururea spre pierzare, aleargă la păcate, spre fundul iadului. 
Dar Dumnezeu va pune frâu acestui cal neastâmpărat. Şi care e frâul calului? Care e frâna Lui Dumnezeu cu care trage lumea la Dânsul? Sunt bolile, seceta, robiile, războaiele, moartea, suferinţele şi toate necazurile. 

Fraţii mei, când vom înţelege că Dumnezeu ne cheamă prin boli, prin suferinţe, prin pagube, prin necazuri, prin robie, prin secetă, să nu stăm împietriţi, ci să ne întoarcem acasă la Tata şi să zicem: „Iartă-ne nouă, Doamne, păcatele şi ne miluieşte pe noi!” 
Atunci Bunul Dumnezeu ne iartă, pentru că El nu ne ceartă din ură. Adevăratul părinte nu bate copiii săi din ură. Doamne ferește! Care mamă sau tată ar vrea să-şi bată copiii degeaba, să-şi bată joc de dânşii? Nu! Ci dacă vede că vreunul azi nu ascultă şi mâine nu ascultă, şi poimâine nu ascultă, şi-i încăpăţânat, şi-i răspunde împotrivă şi face după voia lui cea rea, pune mâna fără să vrea pe vargă sau pe curea sau pe băţ. Pentru ce? Pentru că vede că acest copil a pornit pe căi rele şi merge din rău în mai rău, se duce în prăpastie şi dacă îl va bate mai pe urmă, va fi prea târziu. 

Te-a chemat Dumnezeu sărac, nu dori să te îmbogăţeşti; te-a chemat să fii călugăr, călugăr să rămâi până la moarte; te-a chemat să fii preot, preot vrednic să fii; te-a chemat să fii meseriaş, meseriaş bun şi cinstit să fii; te-a chemat să fii filosof sau mecanic sau în alt serviciu, aşa să rămâi. Dar să slujeşti cu cinste, să cunoşti că Dumnezeu este Cel ce te-a chemat într-un fel sau altul şi fiecare din noi întru ceea ce este chemat, întru aceea să rămână!

Toate care sunt în jurul nostru vorbesc cu noi. Căci, spune Sfântul Grigorie de Nyssa în Viaţa lui Moise: „Ca o trâmbiţă din înaltul cerului vorbesc zidirile cu noi şi strigă că este un Ziditor.” 

(Extras din "Cuvintele Arhimandritului Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie", Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004)

Vizualizări: 728 | Adăugat de: mariusdumitru777 | Tag-uri: Inima, Conştiinţa, în, noastră, lui, glasul, Dumnezeu, este | Evaluare: 4.5/2

Alte articole

Conştiinţa este glasul Lui Dumnezeu în inima noastră

Cele mai multe boli încep de la supărare

Cât de bine îmi pare că m-am făcut ortodox!

Degeaba ți-a scăzut colesterolul și greutatea, dacă nu ți-a scăzut răutatea!

Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!

Total comentarii : 0
avatar