Eu aşa le spun celor care vin la mine: "Măi, smerenia vameşului, răbdarea lui Iov, blândeţea lui David, că David o fost blând, dragostea care niciodată nu cade, tăcerea, nemânierea. Să nu judeci pe nimeni, judecă numai lucrurile tale, faptele tale, dar pe celelalte nu le judeca, lasă-le Lui Hristos! El să-l judece, că El Îi dat de la Tatăl să facă judecată pe pământ, El s-o facă.
Dar noi suntem păcătoşi. Cum să fii tu cu păcate şi să judeci pe fratele tău? Uită-te întâi la bârna ta şi pe urmă judecă pe fratele tău! Judecă pe-ale tale întâi şi nu trebuie să judeci tu păcate străine. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac, dă-le înţelepciune, Doamne, iartă-i Doamne, că eu mai rău fac decât dânşii! Să nu te gândeşti că tu faci mai bun decât celălalt, să zici că el îi păcătos, dar tu ești mai bun. Nu. Doamne, eu mai rău fac decât dânsul! Iartă, Doamne, şi ajută să pun început să nu le mai fac!

(Părintele Selafiil cel orb de la Noul Neamț)