Nu este de ajuns doar să ne rugăm oricum, ci trebuie să ne rugăm corect, ca să fim și auziți. Și fariseul s-a rugat și nimic nu a câștigat.
Rugăciunea adevărată și cu siguranță auzită de Dumnezeu este rugăciunea făcută cu adâncă smerenie. Aceasta este rugămintea mea către voi: daţi copiilor numele sfinţilor şi ale drepţilor... de aici, de la nume să începem şi noi să modelăm sufletul copilului nostru. Să intre numele sfinţilor în casa noastră, la botezul copiilor.
 

Dacă pierzi bani, poţi să-i faci înapoi. La fel se întâmplă dacă îţi pierzi casa sau orice alt lucru pe care îl ai. Dar dacă pierzi sufletul, un alt suflet nu vei putea dobândi.
Aveţi un ban? Cumpăraţi cerul! Nu aveţi bani? Dăruiţi un pahar cu apă, o pâine şi veţi primi Raiul. Daţi lucruri pieritoare şi veţi primi fericirea veşnică. Miluiţi pe cel sărac şi chiar dacă veţi tăcea la Judecată, o mie de guri vă vor lua apărarea.
Dacă vrei să ai slavă, dispreţuieşte slava.
 

Nu e nici o minune căinţa omului la necaz, ţinut în frâu prin frică, ci, după ce a trecut încercarea, acesta să continue în a-şi arăta înţelepciunea sufletului.
Nimic nu ne face atâta să nu ne cunoaştem pe noi înşine cât lipirea inimilor de lucrurile din lumea aceasta; şi iarăşi, nimic nu ne face să ne lipim inima de lucrurile din lumea aceasta, cât necunoaşterea noastră înşine; ele se condiţionează una pe alta.
 

O familie nu e o formulă. Nu, nu! O familie e o ţesătură adâncă, făcută din cele mai tari fire, mai fierbinţi şi mai nevăzute: din fire de sânge. Să-i spui c-o iubeşti, fără să te temi că vreodată se va răsfăţa sau se va folosi în chip rău de vorbele astea. Femeile necuviincioase, care se duc cu unul şi cu altul, e firesc să se resfeţe la auzul unor asemenea cuvinte. O fată bună, însă, nu numai că nu se va înfumura. Ci se va şi smeri. Arată-i că-ţi place mult să stai cu ea, că preferi să rămâi acasă de dragul ei, decât să te întâlneşti cu prietenii tăi. S-o cinsteşti mai mult decât pe prietenii tăi, mai mult chiar şi decât pe copiii voştri. Şi pe aceştia de dragul ei să-i iubeşti. Dacă face ceva bun, s-o lauzi şi s-o admiri. Dacă va cădea în vreo greşeală, s-o povăţuieşti şi s-o îndreptezi într-o manieră delicată. Să faceţi rugăciuni împreună. La Biserică să mergeţi amândoi. Dacă se întâmplă să vă afle sărăcia, adu-i aminte soţiei tale că Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care sunt mai presus de toţi împăraţii şi bogaţii, şi-au petrecut viaţa în foame şi în sete. Arată-i că niciun necaz din viaţă nu este înfricoşător, fără doar să ne împotrivim lui Dumnezeu şi voii Sale.
 

Intră în Biserică şi te căieşte; aici nu se trage la judecată, ci se dă iertarea păcatelor. Pe cel ce se bucură în Domnul, niciun necaz nu-l va scoate din bucuria lui. A-I mulţumi Lui Dumnezeu când vântul este prielnic pe mare nu este ceva deosebit; a-I mulţumi însă când este furtună, atunci se arată adevărata recunoştinţă. Crede că după cum în vremea potopului s-au mântuit numai aceia care au intrat în corabia lui Noe, tot aşa şi acum, numai aceia câştigă mântuirea şi se fac moştenitori ai vieţii veşnice, care se află în Biserica Lui Hristos.
Iertând altora, vouă înşivă vă iertaţi. Eu sunt nesăţios: nu vreau să se mântuiască doar câţiva, ci toţi; căci numai unul dacă se va pierde, eu mă pierd.