Adesea, creștinii se întâmpină cu acest "Doamne ajută!"
Este o scurtă rugăciune ca și "Doamne miluiește!" din Biserică, care concentrează modul acesta rugător de a se raporta și de a interacționa și pe orizontala vieții a celor care au și o verticală a vieții, propria lor relație de iubire cu Dumnezeu, care se reflectă și în relațiile cu oamenii.
Faptul că în viața socială a creștinului a devenit aproape o formulă de salut, nu consider că este o greșeală sau o "luare în deșert a Domnului", cum stupid s-a afirmat...
Creștinul este un hristofor, un purtător de cuvinte ale Cuvântului, nu doar un purtător de vorbe lipsite de sens, de noimă...
Să zicem că mai potrivit este să se amendeze la creștini absența Lui Hristos din cuvinte, gânduri și fapte, nu prezența...
A fi justițiar mai mult cu cei din Biserică, decât cu cei din afară, dorind doar la aceștia să corectezi lucruri, este penibilul cel mai mare...
Cei dinafară sunt "pe dinafară", nu trebuie să fii o dădacă afurisită cu gura plină de reproșuri, că nu sunt bebeluși și copii obraznici "cei dinăuntru".
E ridicol și odios să fii jandarm doar cu frații... 
Viața creștinului în lume trebuie să fie o prelungire a vieții creștinului din Biserică; această extensie socială a formulei "Doamne ajută!" poate fi chiar o mărturisire de credință.
Așa cum un creștin poartă o cruce la gât și un metanier pe mână, dacă are și un "Doamne ajută!" în gură, nu este nimic exagerat sau ostentativ în acestea care, vezi, Doamne, ar trebui să deranjeze sau să dea de gândit altuia, decât în sens pozitiv, încât "văzând oamenii faptele voastre cele bune să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri" (Matei 5, 16).
Celor bune se împotrivesc doar cei răi... 
Câtă vreme îndemnul apostolic este de a "ne ruga neîncetat"(1 Tesaloniceni 6, 17), faptul că tu saluți un alt creștin cu "Doamne ajută!" nu este nici o problemă, invocând prin această formulă numele Domnului; ești chiar în zodia cuvintelor: "Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor." (Matei 18, 20). 
Deja sunt consacrate în limbajul curent și alte expresii des folosite cum ar fi, de exemplu: "Doamne ferește!", ori de câte ori situația specifică o impune și reclamă un strigăt de ajutor, concentrat într-o scurtă rugăciune...
Faptul că întâmpini un om cu "Doamne ajută!" nu împietează cu nimic decența comportamentală peste care se așează haina creștină a celui străbătut de omniprezența Lui Doamne peste tot și peste toate în această lume...
Această expresie poate să deranjeze doar un secularizat care îl scoate pe Dumnezeu de pretutindenea, rușinându-se în lume a mărturisi credința sa în Hristos ca și cel care se sfiește din aceleași considerente a face semnul Crucii în public, atunci când trece pe lângă o Biserică sau în alte situații (la masă, într-o călătorie, înainte de un examen...) 
Pentru un om duhovnicesc pentru care manifestarea credinței și a trăirii sale în Hristos nu este o chestiune doar de Biserică și nu se consumă doar între zidurile acesteia, toată viața sa este ca o liturghie și o doxologie adusă Lui Dumnezeu, extrapolând trăirea sa în toate ipostazele sale sociale, după cuvintele psalmistului "în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul și toate cele dinlăuntrul meu, numele cel Sfânt al Lui" (PS. 102); un astfel de om împlinește și îndemnul: "Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre. Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos" (Efeseni 5, 19-20).
Vedem din aceste versete biblice că nu greșim când împlinim acest lucru, ci mai mult chiar suntem îndemnați de Sfinții Apostoli...
Singura observație care poate avea justificare în acest caz este doar atunci când e un prea mult ostentativ, prea multă religiozitate de paradă, știind că tot ceea ce este în exces și spre margini este a demonilor. Căci, spune și Avva Pimen din Pateric: „Toate cele peste măsură, sunt ale dracilor!”
Bineînțeles că nu acest "Doamne ajută!" este al demonilor, expresie folosită de toți Părinții Bisericii și ca salut creștin și ca rugăciune scurtă, însoțită adesea de binecuvântare, ci relativizarea expresiei prin uzitarea ei doar ca formulă de salut...
Prin urmare, vă zic și eu : Doamne ajută să aveți câți mai mulți de "Doamne ajută!" în viețile d-voastră când să simți în tot locul și în tot timpul prezența și ajutorul Lui Dumnezeu! Amin!

(Preot Alin Cristian)