Mi-a spus așa, direct în față, o doamnă mai isteaţă proverbul acesta:
"Să nu faci ce face popa, să faci ce zice popa!"
Dar i-am zis:
- Nu doamnă! Dumneata să faci ce vezi că fac şi eu!
Eu în fiecare zi muncesc: dacă este nevoie ştiu să sap în grădină, ştiu să mulg vaca, ştiu să fac un zid, ştiu să fac un gard, ştiu să fac o fântână, ştiu să fac o casă, dacă este nevoie ştiu să meșteresc o maşină, am îndemânare la multe, sunt agronom și zootehnist.

Dacă mâine nu îmi mai folosesc epitrahilul, nu stau cu mâna întinsă să cerşesc, mă duc la lucru!

Preoția nu este motiv de lene sau mândrie, nu ăsta este rostul ei, noi trebuie să fim oameni responsabili în viaţa noastră personală, dăm raspuns la Judecată ca orice creștin de rând, Biserica nu încurajează lenea și trândăvia.

Este foarte uşor să ne victimizăm, este foarte uşor să dăm vina pe alții sau pe sistem.

Sistemul face şi el suficiente greşeli mari, pentru că are şi oameni cu mari slăbiciuni.

Este nevoie de o masă de manevră pe care să o poţi manipula şi atunci o întreţii social între prostie şi mediocritate, în întunericul slăbiciunilor și neputințelor.

Nefiind loruri de muncă pentru mulți, să poată toți să lucreze, să meargă societatea înainte, atunci nu-i lași să moară de foame, vii cu șomajul sau ajutorul social, căci mai este nevoie câteodată să mai pună câte o ştampilă electorală.

Dar noi trebuie să învăţăm să trăim demn pe picioarele noastre, iar când mănâncăm pâine de 5 lei într-o zi, să simţi că am mâncat-o din munca noastră, excepție fac bătrânii sau bolnavii, ori cei cu boli incurabile, acolo ajutăm fără ezitare.

Părintele Calistrat Chifan