Este târziu să te rogi pe ultima sută de metri! Degeaba aduci zece preoţi la înmormântare să-i cânte „Cu sfinţii odihneşte...” că el stă demult cu „stavarache” acolo jos şi se chinuiesc amândoi acolo în flăcări. Trebuie să ştim, că doar cantitatea de fapte bune, săvârşite cu mâna noastră, dorinţa de mântuire şi dorul de Dumnezeu, sunt acte de dezlegare a păcatelor. E simplu!

Nu ai timp să te rogi, dar când te duci în Rai, nu te întreabă câţi nepoţi ai avut sau câte standuri ai avut, câţi bani ai adunat sau cât ai pierdut, câte boli şi suferinţe ai avut... Te întreabă de ce nu te-a preocupat problema sufletească „uleiul din candela ta”. Pentru că așa e pilda „nu vă dăm, că nu o să ne ajungă nici nouă, nici vouă”. Oamenii cred că este vorba de ulei, dar este vorba despre puterea Duhului Sfânt, este vorba de lucrarea puternică a faptelor bune, care strălucesc şi se transformă în lumină.”Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse” să puteţi sta bine în ziua cea rea, adică când va fi Judecata şi ispita cea mare a diavolului. Şi veţi birui.”

Pildă înfricoşătoare, despre ce se întâmplă cu preotul, dacă este îngăduitor la spovedit. Pentru că oamenii vin şi spun aşa:

– Păi, părinte, ştiţi că sunt bolnavă şi vreau să mă împărtăşesc!

– Hai, du-te şi te împărtăşeşte, dar să citeşti o Psaltire!

Şi vine peste un timp, şi spune:

– Părinte, să nu vă supăraţi, vreau să vă spun ceva. Ştiţi, eu Psaltirea aia, n-am mai citit-o!

Aş vrea să ţineţi minte un lucru. În rugăciunea de spovedanie personală, un element de baza când citim molifta, spunea așa: „Ori cu vreun canon de la preot s-a legat, sau a călcat şi iertare nu a luat!” Aşa că nu trebuie sa vă culcaţi pe o ureche, că ar fi un lucru uşor. De aceea, când ţi se face spovedanie de mănăstire, unii dau metanii cu nemiluita, mie mi-a plăcut mereu să fiu cumpătat. Şi am dat 12 metanii, 30 de metanii, 50 de metanii, 7 metanii, 12 „Tatăl Nostru”, 30 de „Tatăl Nostru”, Paraclisul Maicii Domnului, Canonul de Pocăinţă... ca omul să primească ceva plăcut, puţin şi util. Şi să fie dornic de a arde de lumina cunoaşterii Lui Dumnezeu, de a se întâlni cu El, nu să zică „Vaiii, ce canon greu mi-a dat ăsta!” Dar nici să fii nepăsător şi să transformi o dieta de dulce, într-o dietă de post, care îţi face bine şi la sănătate şi la greutate. Iar postul devine cură de detoxifiere sau de slăbire. Aşa cum spunea o bătrânică: „Părinte, am ţinut tot postul, sunt curată!" "Dar o rugăciune ai citit?" "Aaa... dar nu am timp, părinte, am nepoţi, am stand la piaţă… n-am timp!" Faptele bune sunt de trei categorii. Dacă sunt rugăciuni de la miezul nopţii, sunt bănuţi de aur. Dacă sunt rugăciuni de seară, făcute până în miezul nopţii, sunt rugăciuni de argint. Dacă sunt rugăciuni făcute ziua, sunt bănuţi de aramă. Iar dacă sunt rugăciuni de priveghere (slujba care durează toată noaptea) sunt diamante.

SPUNE DOMNUL HRISTOS UCENICILOR:
„EU V-AM ALES PE VOI UCENICI, EU V-AM ALES PE VOI PRIETENI, EU V-AM ALES PE VOI APOSTOLI” (Sf. Evanghelie)

– Care este cheia unei prietenii adevătate, care să dăinuie de la început până la sfârșit cu același respect, același dor, aceiași prețuire, valoare și încredere???

– Cheia este simplă, dar greu de descuiat: SINCERITATEA ȘI OMENIA stau la baza unei prietenii adevărate, aceste virtuți au părăsit pe mulți credincioși din lumea creștină.

– Trebuie știut că esență duhovnicească, că prietenia în structura ei duhovnicească este mai adâncă în valoarea ei spirituală decât frăția de sânge.

– Prietenia adevărată este o sensibilă lucrare de taină a sufletului curat și cinstit.

– Sunt oameni care îmbătrânesc și se respectă, se ajută, se prețuiesc, se simt bine sufletește până la adânci batrânețe până la închiderea ochilor, la plecarea din lumea aceasta, sunt ca frații, sau uneori mai mult decât frații.

– Aceasta se datorează încrederii, dragostei, respectului și prețuirii reciproce.
– Cinstea sufletească și sinceritatea, este temelia încrederii într-o prietenie adevărată și duhovnicească.

– De multe ori satana strică prieteniile cele mari, are grijă el să se strecoare prin orice motivații urzite în războaiele lui nevăzute.

– Începând de la fleacuri, de la bani, de la lucruri mărunte, de la vorbe nechibzuite, de la intrigi de tot felul, etc.

– O prietenie trebuie să aibă în ea dorința sufletească curată, când ești prieten adevărat dorești doar binele prietenilor tăi.

– În momentul când eu țin la cineva sincer, rude, prieteni, amici, oricine ar fi, trebuie s-o fac dezinteresat și din inimă, cu gândul că Dumnezeu vede, știe și dă gânduri curate și la ceilalți precum sunt ale mele.

– Având încredere totală în prieteni fără să mă tem de ceva, fără speculații sau umbre de îndoială, aceasta conferă bună dispoziție și așezare sufletească, primită din odihna sufletească pe care o dai și tu altuia prin prietenia ta curată și sinceră.

– Când s-ar strecura îndoiala între prieteni, intervine neîncrederea și totul se destramă, rămân contradicțiile, reproșurile, vorbele grele care vor lăsa urme adânci și dușmănii nejustificate.

– Spune Domnul Hristos:
„Prin aceasta va cunoaşte lumea că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.”(Ioan 13:34, 35)

Părintele Calistrat Chifan