Cinci sfaturi pentru pacea sufletului de la părintele Petroniu Tănase:

1. Să nu te superi când alţii te întristează;
2. Fugi de răspândire, adună-te în tine şi păstrează tăcerea;
3. Să te fereşti de mânie, iar în vreme de tulburare stăpâneşte-ţi limba;
4. Păzeşte-te de mâhnire, fii vesel!
5. Fereşte-te de a judeca pe alţii!
 

Păintele Petroniu Tănase s-a născut în anul 1914 în comuna Farcașa (județul Neamț). S-a călugărit de foarte tânăr în obștea Mănăstirii Neamțului, unde s-a și format duhovnicește. Mai târziu a fost trimis la București pentru studii, iar astfel a intrat în obștea Mănăstirii Antim. A studiat teologia (licențiat), dar a făcut în paralel și unele studii de matematică și filosofie.

La Antim, în anii 1937, monahul Petroniu a avut drept ascultare de a pune în bună rânduială biblioteca mănăstirii.

În anii celui de al II-lea război mondial și în primii ani după război (1945-1947) Părintele Petroniu a fost funcționar la Cancelaria Sfântului Sinod și chiar la secretariatul patriarhului Nicodim. A făcut parte din gruparea Rugul Aprins și a suferit consecințele politice ale acestei afilieri.

În anul 1977, la cererea monahilor români din Sfântul Munte Athos, Patriarhia Română a decis să trimită două grupuri de călugări români ca să întărească efectivul Schitului românesc Prodromu și să revigoreze viața monastică a schitului, în 1977 și 1978. Părintele Petroniu a făcut parte de valul al doilea, din 1978.

Din 1978, Părintele Petroniu a trăit neîntrerupt la Sfântul Munte Athos, iar din anul 1984 a fost ales stareț. A renunțat la stăreție la începutul anului 2011 din cauza vârstei înaintate. A trecut la Domnul în ziua de 22 februarie 2011 și a fost înmormântat după tradiția athonită la 24 februarie 2011 în micul cimitir al Schitului Prodromu.
 

Părintele  protosinghel Petroniu Tănase a fost un călugăr foarte smerit și aspru cu sine însuși. A studiat teologia și a urmat cursuri de matematică și filosofie.
 În 1978 vine la Prodromu și reface Schitul care era aproape o ruină. 
Petroniu Tănase Prodromitul a fost teologul, psaltul, duhovnicul, condeierul, omul de bibliotecă, prietenul sfinţilor, al sihaştrilor, florilor şi chiparoşilor.
Un monah care avea simţul veşniciei şi al istoriei.
Un ctitor jertfelnic si un isihast veghetor.
Un călugăr paradigmatic, o icoană smerită a Sfintei Ortodoxii Româneşti şi athonite.
___________________
Grijile lumeşti, de obicei, răpesc omului toată vremea, iar pentru grija de suflet nu-i mai rămâne nici un răgaz. Dar grijile trebuie proporţionate cu însemnătatea lucrului respectiv. De aceea ne îndeamnă iarăşi Mântuitorul:
 „Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer... căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” (Matei 6, 19-21).
Averile pământeşti, faţă de comoara mai scumpă decât toată lumea a sufletului, nu merită atenţia care li se dă. Nu ne putem lipsi de grijile legate de trup, dar grijirii de suflet i se cuvine întâietatea, deci vremea postului, vreme de osteneli de suflet mântuitoare, nu trebuie zădărnicită cu grijirea de multe a celor pământeşti.
 

Protos. Petroniu Tănase, Ușile pocăinței, Editura Trinitas, p. 37-38