Știi tu, omule, de ce vin adesea peste tine
Boala grea și întristarea, și pedepsele divine?
Pentru timpul care-l furi în duminicile sfinte,
Când la Sfânta Liturghie toată firea ia aminte!
 

Numai tu nesocotești Jertfa cea fără de sânge
Când în jurul Sfintei Mese mult alai ceresc se strânge. 
Sfinții Îngeri își acopăr cu-a lor aripi îngerești
Capetele... și se pleacă, Sfintei Jertfe Împărătești!
 

Știi tu, omule, ce pierzi când rămâi nepăsător 
La chemarea cea mai sfântă pentru orice muritor?
Îngerii și heruvimii se coboară din Înalt 
Ești poftit și tu la Nunta Fiului de Împărat!
 

Pierzi nădejdea Învierii, pierzi Ospățul Veșniciei 
Unde heruvimi și îngeri cântă imnul bucuriei!
Unde Mirele Hristos te așteaptă și te cheamă
Ca pe cel mai bun prieten, ca pe-un oaspete de seamă!
 

Tu nesocotesti chemarea, n-auzi glasul Lui duios
Întorci spatele Iubirii, scuipi obrazul Lui Hristos, 
Te încrezi în slava lumii-n care mulți ca tine cad, 
Somnul necredinței voastre naște monștrii pentru iad!

Versuri: Eliana Popa