8:25 PM Iadul e plin de suflete care mai imploră încă o șansă, iar Pământul e plin de oameni care o irosesc... | |
Vine la mine o doamnă foarte slabă și foarte tristă, ca la 50 de ani. Stă sfioasă la coadă, până ajunge la mine. Pleacă ușor capul, se așează în genunchi. Nu spune nimic. Mă uit atent la ea. Știu ce are, dar vreau s-o aud din gura ei. - Părinte, am o depresie foarte urâtă! Nu pot ieși din casă, mi-e groază de oameni, nu mă pot bucura de nimic! Îi zic: - Da, e greu, nu puteți merge, nu puteți vedea, vorbi, auzi, gândi sănătos. N-aveți nimic de mâncare? Îi citesc rugăciuni cu fesul Sfântului Ioan Rusul. Femeia plânge. - Dumneavoastră puteți zâmbi? Zâmbește atât de frumos, printre lacrimi... - Ăsta e canonul meu - rugăciune: Acatistul Acoperământul Maicii Domnului și Acatistul Sf. Ioan Rusul zilnic, și zâmbet mereu. Femeia pleacă zâmbind. Printre lacrimi, a lăsat jos o povară grea, de care n-avea nevoie. (Părintele Ioan Istrati) | |
|
Alte articole
Cele mai primejdioase ispite cu care ne dă război vrăjmașul în vremea morții |
Părinte, de ce îngăduie Dumnezeu ca să moară atâția oameni tineri? |
Doamne, cât era de frumos! În copilăria noastră, biserica era plină... |
ULTIMA SCRISOARE - de Eliana Popa |
Nu-i nimic mai scump la Dumnezeu ca timpul pe care ni-l dă să-l trăim |
Total comentarii : 0 | |
| |