Când  Dumnezeu la El o să mă cheme
Și tot ce-i pământesc în urmă voi lăsa, 
De-o fi tarziu sau poate prea devreme,
Să nu uitați, vă rog, de rugăciunea mea!

La moartea mea, aș vrea ca nimeni să nu plângă, 
Nici rude, nici prieteni și nici frați, 
Iar dacă fără voie lacrimi o să curgă, 
Ștergeți-le! Nu plângeți, ci vă bucurați!

Că moartea-i doar o punte ce ne trece
De-aici, de pe pământ, spre veșnicie, 
Nu vă-ntristați că trupul îmi e rece,
Am sufletul arzând de bucurie!

C-am părăsit de-acum viața păcătoasă 
Și sufletul mi-e parcă, mult mai ușurat, 
Nu plângeți după mine, căci moartea e frumoasă, 
Atunci când te găsește cu sufletul curat!

La căpătâiul meu aș vrea să nu fie tristețe 
În ceasul când veți sta să privegheați,
Ștergeți-vă deci, lacrimile de pe fețe 
Nu vreau să plângeți, vreau doar să vă rugați!

Rugați-vă așa cum știți mai bine
Ca sufletu-mi s-ajungă sus în cer,
E tot ce-ați mai putea să faceți pentru mine,
Și tot ceea ce eu aș mai putea să sper!

În jurul meu aș  vrea să nu fie-ntristare,
Chiar dacă trupul mi-e rece și pustiu,
În loc de plâns, aș vrea s-aud cântare 
Căci sufletul îmi va rămâne veșnic viu.

Cântarea îmi aduce-n suflet pace, 
Cu ea slăvit-am tot mereu pe Dumnezeu,
Cântați-mi tot ceea ce știți că-mi place
S-aduceți bucurie sufletului meu!

Și-n clipa grea, în ceasul despărțirii, 
Să țineți minte ce v-am spus, să nu uitați, 
Nu vreau să plângeți, asta-i legea firii,
Căci rând pe rând, cu toții,  morții vom fi dați!

În urma mea aș vrea să nu rămână jale,
Cum am văzut de-atâtea ori și eu,
Căci fi-voi ca o umbră în a voastră cale
Și lângă voi, cu sufletul, voi fi mereu.

Iar pe mormântul meu, când puneți câte-o floare, 
Nu vreau să fiți cu ochii-nlăcrimați,
Vreau doar să v-amintiți că viața-i trecătoare, 
Și n-aveți prea mult timp să cugetați!

Și ruga mea v-o las ca pe-o povață,
Să o purtați în suflet tot mereu, 
Și-atâta timp cât veți trăi în viață:
SĂ VĂ RUGAȚI NEÎNCETAT LUI DUMNEZEU!

Autor: Părintele Ghelasie Țepeș de la Mănăstirea Sighișoara