Nu vă mai smintiți atâta
Dintr-o vorbă, dintr-un sfat;
Numai Dumnezeu din ceruri
Este fără de păcat.
 

Numai Dumnezeul nostru
Este fără de erori;
Omul este slab și cade
În greșeli adeseori.
 

Omul nu e sfânt cât încă
Face umbră pe pământ.
După moarte ni-l arată
Dumnezeu pe cel ce-i sfânt.
 

Nu vă mai smintiți atâta,
Doar smintiții se smintesc!
Să îmi lepăd pentru alții
Crezul meu cel creștinesc?
 

“Ai văzut ce-a zis cutare,
Și credeam că-i cuvios...”
Pentru asta, frățioare,
Tu te lepezi de Hristos?
 

Nu cumva mai înainte
Tu te-ai lepădat de El, 
Și-acum cauți să-ți justifici
Lepădarea într-un fel?
 

Calistrat Chifan, Necula,
Pomohaci, Visarion,
S-a pornit pe bieții preoți
Un adevărat pluton!
 

De treizeci de ani încoace
Presa este în război,
Căutând să “execute”
Preoțimea de la noi.
 

Caută mereu motive
De sminteală în popor;
Pierderea credinței noastre
Este obiectivul lor.
 

Nu vă duceți după fentă,
Țineți steagul ridicat.
Nici un om pe lumea asta
Nu e fără de păcat.
 

Dar Biserica e sfântă
Nu prin noi, ci prin Hristos,
Nu o pângărește omul,
Cât ar fi de păcătos. 
 

Dimpotrivă, ea rămâne
Templul Duhului Cel Sfânt,
Singurul izvor prin care 
Curge Harul pe pământ.
 

Nu vă depărtați de turmă,
Nu vă pierdeți de Păstor,
Stați cuminți, vă rog, în țarcul 
Bunului Mântuitor.
 

Doar în strânsă unitate
Cu Stăpânul și-între noi
Vom obține biruința
În acest cumplit război.
 

Dus de diavolul din umbră
Împotriva tuturor
Din dorința lui ca veșnic
Noi să ardem în cuptor.