Să nu tăceți, să Îl strigați pe Hristos! Nu v-am spus să nu tacă gura voastră? Chiar dacă este gălăgie în jur, să chemați numele Lui – „Doamne Iisuse Hristoase, Doamne Iisuse Hristoase, Doamne Iisuse Hristoase…” – și este de ajuns. Nu e nevoie să Îi spunem „miluiește-mă, luminează-mă, înviază-mă!” Știe El ce să facă. Dar vrea să Îl strigăm. Să nu vă tacă gura, și astfel rugăciunea va intra înlăuntru vostru. Iar când va intra înlăuntrul vostru, să vedeți ce va fi! Va intra în voi Însuși Hristos! Numele Lui Hristos nu este un cuvânt – este energie, este putere. Monah este cel care își păzește mintea.
Dar nu poate omul să își păzească mintea prin puterile lui, după cum limpede ne spune Hristos: „Fără Mine nu puteți face nimic!” Iar dacă lucrurile stau așa, atunci să începem și noi: „Atotbunule, de vreme ce nu putem nimic fără Tine, vino! Doamne Iisuse Hristoase, Doamne Iisuse Hristoase…”
 

Chemarea Lui Iisus este viața noastră, este meseria noastră, este lecția noastră, este obiectul nostru de studiu. De ea să ne ținem!
Oare nu vom răbda încercările pentru dragostea Lui Hristos? Examenele noastre nu constau în dobândirea unei vrednicii neînsemnate sau a unei poziții sociale și a banilor. Ori devenim fii ai Lui Dumnezeu, ori ne va lua diavolul! Nu există cale…

Luați aminte să păstrați simplitatea, iubirea și unitatea dintre voi, după cum vă îndemn mereu! Pentru că diavolul, în pervertirea lui, are dorința și puterea să despartă cele unite. Acesta este primul lucru pe care trebuie să îl luați aminte!

Deoarece suntem mulți, și fiecare dintre noi are un caracter deosebit, nu este neobișnuit să avem păreri diferite. Acestea le amestecă diavolul așa cum amesteci cu o lingură. “Ai văzut ce a spus acela?”, “Ai văzut ce a spus acesta?”, “Acela nu a zis bine!”. “Acela o zice mai bine!” “Dar de ce sa spună asta?” Prin aceste lucruri ne provoacă împotriviri.

Însă, știm dinainte că avem îndatorirea să ne punem sufletul pentru frații noștri! 
Vedeți! Luați aminte! Porunca iubirii este lucrul de căpătâi, pentru că Dumnezeu este Însuși Iubirea. Acolo, unde vede împreună-pătimire, se apropie fără să fie chemat. Firea Lui este împreună-pătimirea! De aceea, luați aminte “îngăduiți-vă unul pe altul cu milostivirea Lui Hristos!”. “Rugați-vă unul pentru altul!”

Diavolul își bagă coada. De exemplu, un frate, din neatenție, l-a supărat pe alt frate și l-a rănit. A fost prins într-un moment de supărare. Îi transmite celuilalt starea lui și îi naște ura. În acel moment să se întoarcă imediat către Dumnezeu și să spună: “Preabunule, acoperă-l pe fratele meu, blagoslovește-l, apără-l, sfințește-l! Iată ce a făcut diavolul… te rog, Doamne!” Am văzut cu ochii mei că acest prinos urcă iute la cer. Este cea mai mare jertfă! Așa este! Pentru că aici se împlinește întocmai cuvântul: “Sufletele voastre să le puneți pentru frații voștri”. De vreme ce trebuie să îi iubim pe vrăjmașii noștri, nu ne vom ruga pentru cei care ne supară? Asta este!

(Gheron Iosif Vatopedinul)