În scaunul spovedaniei, părintele Ioanichie te cunoaşte mai bine decât tine, îți vede păcatele și te întreabă exact ceea ce ai făcut.
 

Odată a venit la mănăstire un om căruia îi era rușine să spovedeascu un păcat mare. Părintele Ioanichie a văzut acest lucru, iar după ce îl întreba lucruri generale, întreba: Măi Ghoerghiță, dat tu mai curvești?
– Nu părinte, zicea omul. Apoi bătrânul mai vorbea despre biserică, despre Dumnezeu, și iar îl întreba:

- Măi Gheorghiță, ia zi, tu mai curvești așa, uneori?

– Nu părinte, răspundea omul de rușine.

Și tot așa l-a întrebat părintele până a reușit să-l facă să recunoască păcatele de care se rușina.
 

Altă dată a venit la Frăsinei un tânăr credincios care avusese o ispită, făcuse un mic păcat și pentru asta era tare tulburat și îngândurat. După slujba de duminică erau zeci de oameni care așteptau să se spovedească. Când părintele Ioanichie ieși din Sfântul Altar să vadă cine îl așteaptă, zecile de oameni năvăliră pe bătrânul stareț pentru binecuvântare. În toată acea învălmășeală, din toată mulțimea, părintele merse direct la tânărul care așa de tare se frământa și îi spuse: ”Stai liniștit, nu e nimic, eu își dau voie să te împărtășești! (după spovedanie)”

- Părinte, sunt oameni răi care mă nedreptățesc și nu pot răbda nedreptățile la care sunt supus! Ce să fac?
 - Să nu spui că ,,oamenii sunt răi". Dacă-s răi, treaba lor, să nu fii dumneata ca dânșii.
  Acela dacă-i rău, pentru el e rău. Tu să nu fii ca el!
  Nedreptățirea sigur că e un lucru greu de suferit, e mucenicesc, dar ai plată de la Dumnezeu. Dar tu să fii cu gândul la Dumnezeu și Dumnezeu te va păzi de răutatea lor.
Oamenii caută alinare, speranță, puterea de a merge înainte și a face față provocărilor vieții, care se întețesc continuu.
Cu cât mintea și tehnologia se ascut, răul crește. Mintea fără inimă, cu intenții și porniri rele este distrugătoare!
 

Dumnezeu să dea putere tuturor!!!

Avva Ioanichie