- Este întotdeauna necesară Spovedania înainte de Sfânta Împărtășanie?

- Este, ca să-ți ierte păcatele. E nevoie să te spovedești nu numai când te împărtășești, ci să te culci mereu cu liniște, spovedit. Te duci la pansat de câte ori ești rănit. Sau, într-adevăr, să o faci pentru că sunt o serie întreagă de lucruri care ți-au scăpat. Lumea e obișnuită să spună niște păcate, dar să știți că foarte puțini își pun problema unor păcate pe care noi le numim păcatele lipsirii, adică faptele bune pe care le puteai face și nu le-ai facut. Vedeți, și asta înseamnă o curățire. Și eu recomand tuturor să se spovedească bine, ceea ce înseamnă să te gândești la spovedit cu mult timp înainte, adică să-ți faci mereu acest control, iar la spovedit să te duci pregătit. Te-ajută duhovnicul, căci s-ar putea să uiți unele lucruri, dar în orice caz, nu te duce nepregătit sau din obișnuință.

Repet: Nu se poate să mergi la împărtășit fără dezlegare. Acestea sunt și rosturile vămilor, care există, dar nu în forma în care sunt prezentate: a 23-a e cu tutunul etc. E ultima repriză, când omul e cu desăvârșire stors. Se vor avea în vedere păcatele și faptele bune pe care puteai să le faci, dar nu le-ai făcut. Va fi multă înțelegere. Însă, trebuie să știe lumea că și diavolii vor fi extrem de activi în a specula. Dar ei nu vor depăsi mila Lui Dumnezeu. Sau, mai bine zis, dreptatea Lui Dumnezeu. Însă, fără discuție, spun ce-au spus dracii odată unui om: "Mare îndrăzneală are curățenia." Și le-a scăpat din mână.

Să lupţi până la urmă împotriva păcatului, ca să împlineşti cuvântul Mântuitorului: "Iubiţi-vă! Ţineţi minte acest lucru: Criteriul de judecată la Dumnezeu este iubirea!"

„De ce ai urât şi nu ai iubit?” Acesta este criteriul de judecată! Numai asta să vă rămână în inimă ca faptă de urmat în viaţă: să nu mai urâţi pe nimeni! Iubiţi pe toată lumea! Să vă temeţi mai mult de voi înşivă! Pentru că avem atâta putere de la Dumnezeu ca să ne putem elibera. Cât de uşor este să nu judeci! Ai putea să-i spui tu „Cât de greu este să nu judeci?” Pentru că dacă nu te astâmperi, deja a prins culcuş diavolul în inima ta. Ferească Dumnezeu!

Unul a zis că a omorât patima. Celălalt i-a răspuns: „Nu este adevărat!” Ba nu! Ba da! „Ei bine! Dacă vezi un ban pe drum, ce faci?” „îl văd, dar nu trebuie să îl iau, pentru că nu sunt iubitor de galbeni!” „Dar dacă vezi un bărbat şi o femeie păcătuind, ce faci?” „îi văd, dar nu îi judec!” „Dacă era patima moartă, nici nu îi vedeai!” Patimile la noi sunt numai legate, nu sunt moarte. Deci, atenţie că diavolul strigă ca un leu ca să te înghită! Însă, care este glasul stăpânului fiecăruia din noi? De ce să mă tem, când este Hristos cu mine? „De cine mă voi teme, dacă Dumnezeu este alături de mine?” Mergem pe inerţie, nu pe credinţa adevărată! Aici este aici! Dacă ai o credinţă adevărată, nu te temi! Te mănâncă fiarele în pădure, ferice de tine! Dar nu te mănâncă! Căci, nici tu nu stai în pădure ca să te mănânce! Ai voie să fugi, ai voie să te aperi. Dar dacă se întâmplă şi aceasta, ferice de tine! Că nu se întâmplă moarte fără voia Lui Dumnezeu.

Părintele Arsenie Papacioc

Extras din „Ne vorbește Părintele Arsenie”, ediția a 2-a, Vol. 2, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2010, pag. 42-43