Lacrimile rele:

* Lacrimi de ură, că nu poți să faci rău celui pe care nu-l suporți!

* Lacrimi de invidie, că unu-i mai bun ca tine și crapă demonul în tine că nu te descurci ca el.

* Lacrimi de răutate, pentru că ești incompetent, mediocru, slab și ai vrea să fii mai bun ca toți.

* Lacrimi firești „simplele noastre bocitoare” care, atunci când ți-au murit un părinte, un copil sau cineva… bocești de uzi covoarele și putrezește sicriul; dar acesta trecere de la pământ la cer, nu te-a schimbat cu nimic.

Ești același fel de om, ai aceeași atitudine ostilă, ești același om slăbuț, același om neputincios, același om schimbător, același om influențabil, același om cârcotaș, același om invidios și același om prăpăstios.

Lacrimile bune:

* Lacrimi de pocăință

Și vă spun cum sunt: nimeni nu te știe și nimeni nu te vede, plângi în casa ta, fără să-ți dai seama de ce. Acelea sunt sfintele lacrimi de pocăință care spală sufletul de orice păcat. O singură lacrimă da pocăință are putere să spele mulțime de păcate... atât de mare este înaintea Lui Dumnezeu!

* Lacrima din inimă!

Plânsul inimii! „Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite.”(Romani 8:26)

ADICĂ OMUL ZÂMBEȘTE, DAR ÎN INTERIORUL LUI INIMA SE FRÂNGE! De aceea psalmul 50 spune așa: „Jertfa Lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi…”

Dacă poți să plângi cu inima fără ca nimeni să nu te vadă, ești cel mai tare sfânt de pe pământ; dar dacă plângi în biserică să te vadă toată lumea și să se întrebe oamenii de ce plângi, deja te-a luat slava deșartă și a fugit lacrima cea bună!

* Lacrimile minții! Pentru fiecare cuvânt de la rugăciune rostit să simiți deopotrivă mustrarea Lui Dumnezeu pentru greșeala săvârșită, sau dragostea Lui Dumnezeu pentru iertarea primită! De aceea spune: “Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5)

Când se face lumină în minte, când se face curat în minte, când se face senin în minte... Ați văzut vreodată vreo ploaie de vară? Rămâne cerul albastru, senin... și te sui în Dealul Copoului și vezi Ceahlăul la Neamț în zare, la amurg, datorita cerului curat. Așa și mintea rămâne curată și Îl vede pe Dumnezeu și atunci acelea sunt lacrimile duhului! Mai tari decât lacrimile inimii!

* Lacrimile de foc sau de sânge cu care a plâns Iisus! Dar la această rugăciune ajunge unul din zece mii care se silesc.

Părintele Calistrat