Vine câte o femeie și spune:

- Părinte, oare să-l iert pe bărbatul meu, că uite, m-a supărat... l-am prins că m-a înșelat...

- Ei, te-a înșelat? Nu te-a înșelat, dragă, a fost într-un schimb de experiență. Ține-l acasă, că altul mai bun nu găsești, mai rău, da! Iartă-l și ține-l din scurt și dă-i atribuții, nu-l lăsa de capul lui!

Sau vine bărbatul și spune:

- Părinte, vreau s-o las, că e rea... nu mai pot! Măi, alta mai bună nu găsești! Tu ai stricat-o și pe asta! Ea era bună când ai luat-o, că tu nu o luai dacă era rea.

Vedeți că suntem schimbători de la o zi la alta? Cum facem și în societate: îți iei azi o mașină și peste o lună o vinzi, că nu-ți mai place. Îți faci o casă, când o termini... "Nuuu, dar asta nu ne mai place, să facem una mai mică, de ce n-am făcut-o mai mică din prima?"

Deci, trebuia să muncești de 2 ori ca Păcală, duci vaca-n târg și-o legi de copac să o mănânce lupul.

Deci, noi, din cauză că nu avem discernere și măsura înțelepciunii, Dumnezeu ne-a luat harul cunoașterii, a priceperii și a științei, și ne-a lăsat să umblăm după nebunia minții noastre. Și-atunci oamenii au început să caute cai verzi pe pereți. Sfinții nu și-au pierdut vremea cu așa ceva! Sfinții au avut țintă fixă: Hristos în inima mea! Hristos în viața mea! Hristos în faptele mele!

Dumnezeu vrea cu tine și tu cu El!

(Părintele Calistrat Chifan)