În vremea postului suntem în plină viață duhovnicească, ne pregătim cu sufletul, cu inima și cu mintea să întâmpinăm slăvitul praznic al Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos.
Ne silim duhovnicește la un post al bucuriei și al întâlnirii cu Hristos în peștera Betleemului din inima noastră, din mintea noastră, din casa noastră și din sufletul nostru.
"Postul, ca armă a ascultării de Dumnezeu, este de o vechime cu Adam în Rai" - cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

Se spune despre cel care nu postește deloc că nu va vedea pe Dumnezeu niciodată! Iar cine nu postește nici măcar miercurea și vinerea, nu va avea un suflet simțitor. Atunci când îi mai auzi pe oameni spunând așa: "Eu mă rog, dar nu simt nimic!" Poate, pentru că nu ții post!
Postul este "Maica Sănătății" și are o vechime și o căruntețe de-o vârstă cu Adam! Deci, prima poruncă a postului a fost în Rai "din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci."(Facerea 2,17)
Adevăratul post se ține "românește", cu ciorbă sau borș de legume, fasole, cartof, varză, cu păstăi sau ce ai pus la borcan din gradină sau din piață. Dar în momentul în care mănânci semipreparate și înlocuitoare de carne și brânză, nu ai postit așa cum trebuie, pentru că nu sunt indicate, căci, ele conțin numai chimicale și așa cum se spune, sunt "produse petroliere"!
Cei bolnavi să respecte sfatul medicului! Și trebuie să avem discernământ când punem un copil să postească. Este necesar să învețe de mic să țină post, dar cu măsură. Am văzut și mici exagerări...
Sunt mai multe trepte ale postului: 
Flămânzirea, iar satana are o tactică și îți aduce pofta, iar dacă biruiești, iei cunună. 
Postul fără untdelemn, postul sec - cu legume fierte, postul negru cu pâine și apă, la ora 15 sau la 18. 
Posturile înalte, care se țin cu semințe și se mai numesc modern și "vegane". 
Sunt și trepte foarte înalte, dar și foarte rare, în care te hrănești cu Mană Dumnezeiască, cu Sfânta Împărtășanie și cu Harul Lui Dumnezeu. Așa cum era și Sfântul Ioan, din Munții Sihlei, care întrebat fiind ce să i se aducă, a răspuns: 
- Părinte, adu-mi hârtie și cerneală! 
- Păi, părinte, să îți aduc fructe uscate, ciuperci uscate și pesmeți?
- Nu trebuie, cu Darul Lui Dumnezu am scăpat de hrana pământească!

Uite că tineretul ne-a dat o lecţie! 
S-au dus în toate ţările, s-au împânzit ca păsările cerului, şi-au strâns un ban, şi-au făcut un cuib, și-au facut o casă, o familie! 
Şi nu le-a fost uşor să rabde pe acolo unde s-au dus, să îndure sau să suporte... pentru că nu s-au dus pe post de ministru, nici de director sau de şef, s-au dus pe post de „sclavi”. Şi au muncit din greu pentru fiecare ban. 
Românii, oriunde s-au dus, au luat un preot după ei! Şi o evanghelie, şi o cruce, şi icoană, şi au mai construit şi o biserică acolo unde s-au dus. NU S-AU DUS FĂRĂ DUMNEZEUL LOR!!! Asta o cântăreşte Dumnezeu din două motive: ca „Exod de Jertfă” şi în acelaşi timp ca „Mărturisire de Credinţă”