Aproape în fiecare predică Părintele Cleopa îi întreba pe creștini:
”Aveți voi icoana Maicii Domnului în casă? Dar căndeluță la icoana Maicii Domnului aveți?”
Și îi sfătuia: ”Să luați ocrotitoare și ajutătoare pe Maica Domnului, Mama noastră din cer și de pe pământ! Împărăteasa cerului și a pământului!

Dacă o veți lua pe Ea ocrotitoare, citindu-I dimineața un acatist cu căndeluța aprinsă și seara un paraclis, veți avea ajutor și în timpul vieții, și în clipa morții, și în ziua Judecății…

Știți voi cât poate Maica Domnului înaintea Tronului Preasfintei Treimi?
Dacă nu era Ea, cred că lumea aceasta se pierdea cu mult mai devreme!”

Părintele Cleopa s-a născut în judeţul Botoşani în 1912. La 17 ani a intrat în Mănăstirea Sihăstria unde, împreună cu fraţii săi, a devenit ucenic al marelui Părinte Ioanichie Moroi. A crescut cu repeziciune în ascultare, rugăciune şi învăţătură. După 20 de ani de vieţuire ascetică în mănăstire, îi pierdem urma timp de 10 ani, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în codrii de nepătruns ai Munţilor Carpaţi, singur cu Unul-Dumnezeu, silindu-se în dobândirea harului dumnezeiesc pe care îl simţea în inimă. Toate elementele naturii, văzute şi nevăzute, i-au fost împotrivă, voind să-l abată, să-i strecoare îndoiala în minte, dar el, ca un martir de bunăvoie al Lui Hristos, le-a îndurat pe toate. A ales izolarea, întemniţarea şi moartea omului celui vechi, pentru ca să descopere învierea şi Raiul. La 80 de ani, avea părul alb ca zăpada şi faţa plină de riduri, mintea luminată, inima închinată într-o neîncetată iubire întru cele de sus ale Lui Dumnezeu, mănăstirii sale de metanie şi pelerinilor. Era întotdeauna pregătit să sprijine pe cei ce se clatină, era milos faţă de cei săraci, era bucuros îndrume pe ucenici, să propovăduiască tuturor pocăinţa, dragostea dumnezeiască şi smerenia. A fost părinte duhovnicesc al Mănăstirii Sihăstria, dar şi al multor monahi ce veneau din ţară să asculte cuvânt pentru mântuire.