– Când creştinul păcătuieşte cu voia sa, se îndepărtează îngerul bun de la dânsul? Dar când face o faptă bună, fuge îngerul rău de la dânsul?
– Dacă păcatul este urâciune înaintea Lui Dumnezeu (Deut. 25, 16; Prov. 5, 5; 10, 5; 3, 32), apoi cum va iubi îngerul Domnului pe cei păcătoşi şi nu se va depărta de la ei? Şi dacă „cel ce face păcatul este de la diavolul” (I Ioan 3, 8-10; Ioan 8, 44), apoi cum va sta îngerul Domnului lângă cel ce face lucrurile diavolului, adică lângă cel beţiv, desfrânat, preadesfrânat, necredincios, mincinos, zgârcit, urâtor de oameni şi eretic. Şi dacă păcatul alungă de la om binecuvântarea Lui Dumnezeu (Num. 14, 34; Isus Navi 5, 6; Ps. 80, 13-14; Isaia 48, 18-19), apoi cum va sta îngerul Domnului lângă cel ce lucrează păcatul? Şi dacă Duhul Sfânt se întristează de păcat (Gal. 4, 30; I. Tes. 5, 19), cum nu se va întrista îngerul Domnului? Şi dacă Sfântul Duh este mâniat şi supărat pe cei neascultători şi răi (Isaia 6, 3, 10), cum nu va supăra şi îngerul Domnului cel curat şi sfânt, pe cel ce face păcate şi nu voieşte să se întoarcă la pocăinţă?
Aşadar, îngerul păzitor, rânduit de Dumnezeu fiecărui creştin, urăşte păcatul, căci păcatul ucide sufletul, şi se depărtează de la cel ce lucrează fărădelege. Dar, iarăşi se întoarce şi ajută pe omul păcătos, când acesta vine la pocăinţă cu lacrimi şi cu durere în inimă pentru cele făcute (II Cor. 7, 9). Căci „bucurie se face în cer pentru un păcătos care vine la pocăinţă” (Luca 15, 7-10), deoarece Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la cunoştinţa adevărului (Iez. 18, 23-32; 33, 11; II Petru 3, 9).

Deci, când omul face cele rele, întristează şi depărtează de la sine pe Duhul Sfânt şi pe îngerul păzitor, iar în locul lui se apropie de om diavolul şi duhul cel rău. Iar când creştinul se întoarce din toată inima la pocăinţă, veseleşte pe Dumnezeu şi pe toţi îngerii din cer, apropie de sine pe îngerul său şi alungă de la dânsul pe îngerul satanei. Şi această luptă se dă în inima şi mintea omului în orice clipă, până la sfârşitul vieţii lui.

Pentru mântuire sunt necesare trei lucruri. Primul: răbdare; al doilea: răbdare; al treilea: răbdare. Frate Ioane, da-ţi mai trebuie ceva: milostenie. Nu trebuie să dai vaca! Nu ţi-a cerut Dumnezeu vaca, niciodată! Ferească Dumnezeu! Nici viţelul. Da’ sticla de lapte trebuie s-o dai! Şi încă un lucru, frate Ioane: rugăciunea. Pasul şi Dumnezeu! Fără răbdare, fără milostenie şi fără rugăciune nu se poate mântui omul!

Părintele Cleopa Ilie

Extras din ”Ne vorbește Părintele Cleopa”, ediția a 2-a, Vol. 5, Ed. Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pag. 90-91