Să vă spun un caz ce s-a întâmplat acum, de curând. Au venit doi soți, o doamnă și un domn, și s-au așezat lângă mine. Erau cu prestanță, îmbrăcați bine. "Domnul părinte, au zis ei, am vrea să vorbim ceva..." 

I-am luat în casă, că ei aveau un necaz pe care nu-l puteau spune de față cu toată lumea.

Când i-am întrebat de unde sunt, mi-au spus: "De la Reghin, domnul părinte", și au început a plânge amândoi. Păi, când vezi tu că plâng doi oameni așa de mari - erau directori de întreprindere amândoi - nu plâng de flori de măr. Ce-i în inima lor, numai Dumnezeu știe!

- Ce-ați pățit, fraților?

- Domnul părinte, am avut un singur fecior. L-am învățat scoală, a terminat facultatea și a ieșit inginer la rețele electrice. I-am cumpărat și mașină. Într-o seară, când ne-am întors acasă de la niște rudenii, am găsit toate ușile deschise, banii luați din casă și mașina furată. După ce-am anunțat Poliția, la trei săptămâni, am aflat că fiul nostru a luat banii din casă și masina și a plecat la Sighișoara, unde s-a însurat fără voia noastră.

Când au auzit părinții, au crezut că el a luat o fată la nivelul lui. Dacă el era inginer, putea lua o profesoară, o doctoriță, o farmacistă, o ingineră. Părinții au luat niște cadouri și s-au dus la fiul lor la Sighișoara ca să-l îmbuneze. Dar el se însurase cu o vrăjitoare. Dacă n-a crezut în nimic, dracii și-au bătut joc de el.

Când a văzut-o pe mama lui, s-a înnegrit la față și a zis: "Ce cauți aici, scorpie?" Dar tată-su de colo: "Măi băiete, dragul tatii, dar mama ta este scorpie?" "Taci, nebunule, că-ți crăp capul!"

Ia gândiți-vă ce-a fost acolo! Cu câtă dragoste au venit părinții și cu câtă jertfă, și cum au trecut ei cu vederea toate relele pe care le-a făcut, iar el tot neascultător a rămas.

Atunci, am zis părinților:

- Cum ați crescut copilul acesta? Cum l-ați crescut de când era mic și a început să zică "tată"? L-ați învățat că Unul este Tatăl din ceruri și să zică "Tatăl nostru"?

- Nu, părinte!

- Când era la școala elementară, l-ați învățat "Tatăl nostru"?

- N-a vrut!

- L-ai învățat "Crezul"?

- Nu.

- L-ați dus la biserică?

- N-a vrut.

- Când era la liceu, i-ați dat vreo carte sfântă în mână, Biblia sau Noul Testament?

- N-a vrut. Se ducea si bătea mingea sau pierdea vremea cu alte deșertăciuni.

- L-ați bătut vreodată?

- Niciodată.

- Dar se ruga vreodată?

- Nu, părinte!

- Și cum ai putut dumneata să stai cu copilul în casă fără să-l pui la rugăciune? Nici voi n-ați avut credință. Vedeți acum? Dumneavoastră beți acum paharul mâniei Lui Dumnezeu pe care-l meritați.

- Părinte, nici noi n-am prea știut...

Atunci, le-am spus:

- Iată ce-ați cruțat! Ați cruțat un om demonizat. Zice Scriptura: "Calul neînvățat se face năsălnic, iar copilul lăsat de capul lui, mare scârbă și rușine va aduce părinților săi. Și cela ce crută varga, urăște pe fiul său. Nu-l iubește! Îl urăște."

L-ați cruțat, iar acum dumneata, care l-ai purtat în pântece și l-ai crescut, ești scorpie, iar tatăl lui este nebun.

Auzi ce lume crește azi? Și aceasta este vina părinților, că n-au pus mâna pe vargă când a trebuit și nu i-au spus: "Hai la rugăciune! Hai la biserică! Hai la spovedit! Azi este vineri, este post, nu mânca de frupt! Astăzi este sărbătoare, nu lucra!" Să știți voi că cea mai înaltă școală de rugăciune și de credință în Hristos nu-i în școala primară, nici la liceu, nici la facultate, îi în sânul familiei. Cei mai mari profesori de religie ați rămas tot voi, tata și mama.

Copilul crescut fără frică de Dumnezeu nu mai știe ce-i mamă, ce-i tată, ce-i păcat, ce-i moarte, ce-i judecată. S-a trezit ca o fiară. Și atunci, cine o să răspundă în ziua judecății, mai tare ca tata și mama? L-au avut în brațele lor și l-au crescut sălbatic și s-a făcut ca și o fiară.

Au venit apoi să-l pun la slujbe. Dar n-am putut să-l pun, pentru că trăia în preacurvie cu vrăjitoarea aceea. I-am pus la slujbe numai pe părinții lui. După vreo două luni mă trezesc cu o telegramă: "Domnul părinte, băiatul nostru a fost electrocutat și a paralizat și i s-a legat și limba. Nu poate vorbi și este pe moarte la spital. Nu se știe câte zile mai are..."

Ați văzut mânia Lui Dumnezeu cea dreaptă? L-a ajuns blestemul și suspinul părinților pe acest tânăr rău și necredincios, căci zice la Psaltire: "Dreptatea Lui Dumnezeu rămâne în veacul veacului."

V-am spus această istorioară că sunteți părinți de copii. Cea mai imperioasă datorie și cea mai mare pe care o aveți voi, ăștia căsătoriți, este să creșteti copiii în frica și certarea Domnului.

Ați auzit ce s-a întâmplat în Vechiul Testament cu preotul Eli , pentru feciorii lui, că s-au dus în iad împreună cu el.

Motivul principal al slăbirii credinţei în Dumnezeu este unul: înmulţirea fărădelegilor dintre oameni. Credinţa a slăbit pe Pământ mai ales din cauza următoarelor păcate: mândria, neascultarea de cuvântul Evangheliei şi de păstorii Bisericii, înstrăinarea creştinilor de Biserică, lipsa de păstori buni, beţia, desfrâul etc. Acest adevăr ni-L arată însuşi Domnul nostru Iisus Hristos, când zice: „Iar din pricina înmulţirii fărădelegilor, iubirea multora se va răci.”