Oamenii își fac atâtea griji cu ce se întâmplă pe pământ și uită de ce se întâmplă în Cer. Uită că esențialul este pregătirea pentru Cer și nu grijile de pe pământ. Pe pământ se întâmplă multe nedreptăți, dar dacă suntem ancorați de Cer, acolo vom găsi dreptatea absolută. Oamenii ne pot distruge, ne pot părăsi, ne pot trăda, ne pot omorî trupul, fără ca noi să putem face ceva, dar de suflet nu se pot atinge fără voia Lui Dumnezeu și a noastră. Haideți să ne ancorăm în Dumnezeu și atunci inima noastră va fi mult mai liniștită!

Dumnezeu tace și nu răspunde cu ajutor, acolo unde omul tace și nu se roagă și întârzie cu îndreptarea vieții păcătoase. Un pas dacă încearcă omul să-l facă către Dumnezeu, ceilalți nouăzeci și nouă îi face Dumnezeu către om. 

Cineva a întrebat un călugăr:

- Ce să fac, când cineva îmi face rău?

Părintele a răspuns:

- Adună-ți sufletul și pleacă!

Monahul, dacă are șansa să rămână în ascultare și să scape și de tumultul lumii, de povara omenirii, atunci să răsufle ușurat, că Dumnezeu l-a binecuvântat și de multe ispite a scăpat! Ca și egumen, administrator și responsabil, preot-monah fiind, trebuie să alergi, să rezolvi problemele mănăstirii. Cel mai mare ajutor pe care îl poate oferi monahul oamenilor este ca de acolo, din altarul Bisericii, mănăstirii sau schitului, ori din chilia umilă și smerită a lui, să înalțe rugăciuni către toți oamenii. Când te expui fizic în lume ca și preot-monah sau cu atât mai mult ca și monah, pierzi din pacea lăuntrică. Pierzând pacea lăuntrică, se pierde rugăciunea curată și fierbinte către Dumnezeu. Eu când ies din schit cu treburi, simt cum pierd liniștea pe drum, vin grijile, neajunsurile și simt cum duhul mănăstiresc rămâne acolo, la schit. Și imediat ce ajung să rezolv treburile din oraș, tânjesc să ajung acasă în schit, la acea binecuvântată liniște din mijlocul munților. Muntele, într-un fel sau altul te obligă să te rogi, pentru că în fiecare clipă, oriunde îți îndrepți ochii, vezi minunile vii ale Lui Dumnezeu: în copaci, prin văi, în păsări și animale, în adierea vântului, în cerul înstelat, în ploaie, în răsăritul sau apusul soarelui, în tot ce se mișcă în jurul tău. Totul este o binecuvântare, o rugăciune tainică, o minunăție, o liniște profundă!

Eu nu am știut să fac altceva atunci când mi-a fost greu sau am avut ispite, decât să cad în genunchi și să cer îndurare, iertare și răbdare. În acele clipe numai Dumnezeu te poate ajuta, toată nădejdea este numai în El! Omul încearcă să te ajute (unii), dar nici ei nu pot fără Dumnezeu! Pace și bucurie de la Dumnezeu!

Doamne, Tu le știi toate, Tu cunoști adevărul, numai Tu poți pune în inimile oamenilor pacea, împăcarea, dragostea, iubirea, că să dobândim mântuirea! Doamne, ferește-ne de războiul cel dintre noi, de dezbinare și ajută-ne să trecem cu bine peste orice încercare! Doamne Dumnezeule Cel Preabun, Îți mulțumim pentru fiecare clipă, pentru toată binecuvântarea și pentru răbdarea care Tu o ai cu noi cu toți, în fiecare clipă!