Sfântul ierarh Luca al Crimeei a slujit cu timp și fără timp oamenilor și Lui Dumnezeu, atât ca arhiereu cât și ca medic. Opera gratis pe toată lumea, nu făcea nici un fel de diferențieri, îngrijindu-i pe toţi cu aceeași dragoste, chiar și pe cei care îl prigoneau și îi ajungeau pe masa de operație.
Tuturor le spunea :
"Dumnezeu v-a vindecat, cu mâinile mele, Acestuia să vă rugați!" 
Despre vremurile acelea, arhiereul își amintea astfel: “Fără să am pregătire specială de chirurg, am început imediat să fac operații majore, de mare răspundere, pe oase, pe articulații, pe craniu. Rezultatele muncii mele au fost pe de-a-ntregul bune…” 
A lăsat cu limbă de moarte spunând:
"Dacă veți scrie despre viața mea, nu încercați să despărțiți chirurgul de episcop, chipul care v-a apărea dintr-o asemenea separare, va fi fals."
 

Sfântul Luca a fost chinuit vreme de 11 ani în închisori și exiluri.
A avut parte de suferințe cumplite: a fost despărțit de familie, închis, torturat, exilat. A cunoscut sărăcia extremă, foametea, frigul cumplit. A ajuns de două ori în ținuturi nemilos de friguroase: la Cercul Polar și în Siberia. Era cuprins de multe ori de durere pentru familia sa și de îngrijorare pentru Biserica sa. Oriunde s-ar fi aflat, se punea în slujba vindecării și salvării oamenilor și nu uita să-L aducă pe Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Slujea, boteza, mângâia, dar mai ales predica, pentru că însăși Evanghelia fusese exilată din Rusia sovietică și era nevoie de împărtășirea ei. 
 

În anul 1961, trece la Domnul, fiind înmormântat la Catedrala „Sfânta Treime” din Simferopol, Ucraina.
Un stol uriaș de porumbei a urmat în chip minunat cortegiul, de la biserică până la cimitir. Sfântul a fost condus de o mare de oameni la locul de veci, cu multe lacrimi, dar și cu speranța că au dobândit un rugător în Ceruri.

În tot timpul, sfântul Luca al Crimeei, fiecare operație o începea și o termina cu rugăciune către Maica Domnului, iar curățarea trupului cu iod, spre dezinfectare, o facea sfântul în semnul crucii, spre ajutor.
Mai înainte de a începe operaţia, viitorul episcop îşi făcea întotdeauna semnul crucii şi se ruga concentrat, întorcându-se către icoana Maicii Domnului care a atârnat mulţi ani în sala de operaţie a spitalului orăşenesc. Doctorii atei au încetat până la urmă să dea atenţie acestui fapt, dar credincioşii îl socoteau un lucru cât se poate de obişnuit.

La începutul anilor 1920, una dintre comisiile de revizie a dispus să fie dată jos icoana. Drept răspuns, Valentin Felixovici, acesta era numele său de mirean, a plecat din spital, declarând că se va întoarce doar după ce icoana va fi pusă la locul ei. Potrivit amintirilor profesorului L.V. Oşanin, comisia s-a pronunţat la modul că „sala de operaţie este a statului. La noi Biserica este separată de stat. Dacă chirurgul vostru vrea să se roage, nimeni nu îl împiedică, dar să îşi ţină icoana acasă”.
Sfântul Luca al Crimeei, a repetat că nu se va întoarce în sala de operaţie. Între timp însă, un membru de partid important şi-a adus la spital soţia în vederea unei operaţii care nu suferea întârziere. Femeia a declarat categoric că doreşte să fie operată de Voino - Iaseneţki - (Sfântul Luca al Crimeei de mai târziu)
 „A fost chemat la camera de gardă”, scrie profesorul Oşanin. „A repetat că îi pare foarte rău, dar potrivit convingerilor sale religioase nu va intra în sala de operaţie până când icoana nu va fi pusă la loc...
Soţul bolnavei şi-a dat cuvântul de onoare că icoana va fi a doua zi la locul ei, dacă bolnava este operată fără întârziere. Iaseneţki a intrat imediat în aripa de chirurgie şi a operat-o pe femeie, care s-a însănătoşit complet.
În dimineaţa următoare, icoana atârna într-adevăr la locul ei.

"Să nu fie printre voi nimeni care să nu poarte la gât cruce!
Ştiu că nu toţi aveţi la gât crucea Lui Hristos, văd la voi mărgele şi medalioane, dar puţini dintre voi poartă cruce.
Nu vă apăraţi cu motivul că nu aveţi de unde să cumpăraţi cruce, fiindcă dacă aţi iubi crucea, aţi găsi-o, aţi tăia-o din lemn şi aţi purta-o la gât. Amintiţi-vă despre aceasta şi puneţi-vă la gât crucea Lui Hristos, întipăriţi-o în inima voastră!
Şi să vă mântuiască ea şi să vă ducă la viaţa veşnică!"