În momentul în care boala devine incurabilă, de nevindecat, mulți oameni cad în deznădejde.
Alții, însă, se apropie și mai mult de Dumnezeu, pentru că numai atunci simt că sunt trecători și doresc să se unească mai mult cu Dumnezeu Cel netrecător. Când vezi că totul trece în jur, simți nevoia să mergi să te afli sub ocrotirea Celui Care este netrecător – și anume, Iisus Hristos, Care a spus: „Cel ce crede în Mine, viu va fi, chiar dacă va muri.” 

Va fi viu cu sufletul, chiar dacă va muri cu trupul. Deci, chiar dacă boala nu se vindecă, sufletul omului se face mai sănătos prin smerenie, prin spovedanie și împărtășanie, prin rugăciune intensă și prin fapte bune, prin pregătirea pentru un sfârșit creștinesc de unire cu Dumnezeu Cel netrecător. 

(Patriarhul Daniel al României)