*Să nu dai bucurie vrăjmaşului, că vrea cât de mică deznădejde de mântuire şi de orice.
Să gândeşti cu inima plină de bucurie la ziua cea mare când va trebui să păşim în altă lume mare şi albă, cu mila Lui Dumnezeu pe care am slujit-o şi cântat-o zeci de ani, zi de zi, clipă de clipă. Preţuieşte, deci, orice clipă şi să cunoşti a nu avea răutate pe cei care latră şi urlă, e toată împlinirea Sfintei Scripturi a Domnului nostru Iisus Hristos.

*Să ştii să iubeşti cu adevărat pe toţi şi aşa te vei elibera de multe suspine negre.
Dacă vor veni necazuri şi vei zice că sunt prea mari, te vei gândi ca un copil deştept, că Dumnezeu dă şcolarilor celor mai buni lecţiile cele mai grele.
Glasul inimii nu se aude, dar se simte şi leagă strâns laolaltă valorile ascunse ale iubirii.
Salvaţi-vă în fiecare moment prin cunoştinţa de sine. Păstraţi-vă veselia care e de origine divină şi păstraţi-vă, cu drag, marele har al Învierii în paşii voştri, în lupta şi gândirea ce aveţi.
În iureşul năvalnic al vieţii prindeţi-vă, descoperiţi-vă şi alinaţi durerile lumii din plinul ce-l aveţi.

*Să ştii să aduci pe Sfântul Duh în tine. Sfântul Duh nu refuză niciodată o inimă smerită.
Hristos este în inima ta. Apără-L cu Sabia în inimă. Veşnicia cea mare se poate cuceri printr-o prăpastie de smerenie. Tânărul cel adevărat este cel ce poartă cu bărbăţie frumuseţea bătrâneţii.
“Mâine veţi vedea că astăzi puteaţi mai mult, ca purtători de Cruce!”

*Împlineşte-ţi cu drag obligaţiile unde eşti şi zâmbeşte tuturor problemelor, mai ales celor necăjite sau greu de rezlovat că, până la urmă, tot dragostea Lui Dumnezeu le rezolvă şi dezleagă. Roagă-te cum poţi şi rugăciunea ta cea mai primită este să mângâi în toate părţile, mai de aproape sau mai de departe. Nu te gândi să împlineşti totul într-o mişcare, gândeşte-te, însă, ca mişcarea să aibă direcţia cea bună.
Trebuie să avem un punct de vedere propriu şi apăsat, cu o sfântă îndrăzneală când lumea de lângă tine, ocazională, respiră numai pământeşte. Toate vor trece: şi oamenii, şi momentele şi zilele noastre; şi care va fi bucuria dacă viaţa ţi-a fost fără curajul sfânt, fără petrecerea mereu gândind la Ziua cea Mare, la o sfântă şi grea întrebare?
Nu-ţi face probleme pentru cele care, de fapt, nu te privesc pe tine. Eventual te vei scuza mereu şi nu vei spune Taina ta uşor.