– Dacă mă spovedesc şi mă împărtăşesc într-o duminică, pot să mă împărtăşesc şi următoarea duminică, fără să mă mai spovedesc?

– Nu! Adică poţi să te împărtăşeşti, dacă nu greşeşti! Dar aş vrea să-l cunosc şi eu pe acel creştin care într-o săptămână să nu greşească. Fie că a vorbit de rău, nu s-a rugat suficient şi permanent… Nu cred că ar putea reuşi cineva să fie pregătit fără spovedanie. Mai întâi de toate: Cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte păcat. Câte fapte bune ai fi putut să faci într-o săptămână şi n-ai făcut? Sau răutăţile pe care le-au făcut alţii din cauza noastră!? Ori bunătăţile pe care nu le-au făcut alţii, fiind împiedicaţi de noi? Acestea se numesc păcatele lipsirii sau faptele bune pe care le-ai omis sau te-ai eschivat să le îndeplineşti. Nu prea întâlnesc la cei pe care-i spovedesc să-mi mărturisească: „Puteam să fac cutare lucru, dar m-am eschivat, puteam să împlinesc cutare faptă bună, dar am amânat...”

Nu ne împărtăşim pentru că au venit Paştile sau Crăciunul. Ne împărtăşim ca să fim mereu cu Hristos, pentru că nu există numai o împărtăşire cu Sfintele Taine, ci şi o împărtăşire duhovnicească, adică această continuă prezenţă a inimii noastre la Dumnezeu. S-a discutat foarte mult în lumea trăitorilor, a oamenilor de credinţă şi a duhovnicilor când să te împărtăşeşti. Unii spun că la patruzeci de zile. Dar nu timpul decide, ci pregătirea ta interioară, pentru că la un eveniment aşa de mare, ca să-L primeşti pe Dumnezeu, cu adevărat îţi trebuie o pregătire.

Numărul acesta de patruzeci nu trebuie ignorat. Ce înseamnă numaidecât acest patruzeci? Mai întâi de toate, un timp ales de Dumnezeu, un timp suficient ca să te pregăteşti pentru marele eveniment ce are în vedere Veşnicia. Patruzeci de zile a durat potopul lui Noe. Patruzeci de zile a stat Moise în Muntele Sinai. Patruzeci de zile a postit Mântuitorul. Patruzeci de zile durează postul Crăciunului şi postul Paştelui. E un timp suficient ca să te pregăteşti pentru marele eveniment care urmează, eveniment bisericesc, mântuitor. A patruzecea zi după zămislirea pruncului se formează inima. A patruzecea zi după moarte putrezeşte inima. Noi am rămas la patruzeci de zile într-o formă tradiţională, care nu e atât de recomandată.

Părintele Arsenie Papacioc

Extras din „Viața de familie și diverse probleme ale lumii contemporane”, pag. 35-39