Suntem datori să purtăm Sfânta Cruce și să n-o scoatem niciodată, până la moarte. Creștinul fără cruce e ca ostașul fără armă și dușmanul cu ușurință îl biruie pe el. Trebuie să ne însemnăm cu Sfânta Cruce corect. Crucea este păzitoarea lumii, frumusețea Bisericii, salba îngerilor și dracilor rană. De aceea, fiecare creștin trebuie să cintească Crucea Lui Hristos și să i se închine Ei.

Iată un exemplu care vorbește despre puterea Crucii și a semnului Crucii. Trei fete mergeau de-a lungul căii ferate și s-au pomenit între două trenuri care treceau în direcții opuse. Toate trei au rămas în viață. Trenurile au trecut și fetele au văzut trei draci care se certau.

„De ce n-ai împins-o sub tren, îi ziceau doi celui de-al treilea, era un moment potrivit, sufletul ei avea să fie al nostru.” Iar acela răspunde: „N-am putut, ea are la gât cruciuliță și n-am putut să-i fac nimic. Iar tu de ce n-ai omorât-o pe-a ta? Ea doar nu are cruce.” „Da, ea n-are cruce, dar când a ieșit din casă și-a făcut semnul crucii și de asta n-am putut să-i fac nimic.” L-au întrebat și pe al treilea necurat: „Iar tu de ce ai căscat gura? A ta cu totul e necredincioasă!” „Așa este, dar maică-sa i-a făcut cruce înainte de drum și i-a spus: „Mergi cu Domnul!” În acest caz eu nu am nicio putere: nu am dreptul să încalc binecuvântarea mamei, pentru că ea este de la Dumnezeu.