Ce este rugăciunea? Este legătura omului cu Dumnezeu. Este un dialog, dar îndrăznesc să spun că e mai mult decât atât, căci noi, atunci când respirăm, spunem că luăm oxigen din aer și prin sânge îl trimitem în toate organele pentru a împlini funcțiile vitale ale vieții; așa și rugăciunea - este ca o respirație: lucrarea Harului Duhului Sfânt se coboară de la Dumnezeu în minte și din minte în inimă, acolo unde vine Împărăția Lui Dumnezeu. Deci, omul când se roagă, de fapt Îl aduce pe Dumnezeu în inimă și acolo trăiește o experiență greu de înțeles cu mintea. La început sunt vorbe... greu să le faci să miște ceva în suflet. Apoi le tot repeți... și le repeți... Pare că le spui ca o obligație, însă aici intervine momentul al doilea: citește cu atenție desfășurând în minte înțelesul cuvintelor. Spre exemplu la Tatăl nostru: primele cuvinte face să îți apară în fața ochilor icoana Tatălui Ceresc. Așa cum Îl vedem noi, ca un Atotputernic ce ne copleșește cu iubirea Sa părintească (să nu te grăbești... poți contempla imaginea cu ajutorul minții și buzele pot repeta: ,,Tatăl nostru carele ești în ceruri... Tatăl nostru, Tată ceresc... ajută mult să aprofundezi ceea ce spui)

Poți trece mai departe ca si cum nu te întrerupi, dar deschizi și completezi fiecare imagine: sfințească-se numele Tău... sfințească-se... dă Doamne se ne sfințești sufletele noastre cu numele Tău, căci numele Tău e sfant pentru noi, încât sufletul nostru tânjește după sfințenia Ta. Dulce este numele Tău pentru noi. Tată... la Tine toate au viață, la Tine au lumină, de aceea zic: ,,vie Împărăția Ta" adică eu deschid inima mea ca Tu, intrând, să mă transformi în alt om... om al Împărăției Tale pe care eu mi-o doresc. Un om care este în Împărăția Lui iubește, iartă, nădăjduiește, înțelege,  îndelung rabdă, este cumpătat și mult bine săvârșește.  Deci, un om în a cărui inima e Împărăția, îl cunoști după faptele lui, că de aceea spunea Hristos: "Omul cel bun scoate afară din comoara lui cea bună afară cele bune, căci unde e comoara lui acolo este si inima lui."

"Facă-se voia Ta..." Nimic din ceea ce fac eu nu va fi bun, dacă Tu nu te regăsești în faptele mele, de aceea cer ca indiferent ce îmi doresc, Tu știi mai bine ce îmi e de folos. Eu cer multe: casă,  mașină, bani... dar ele nu mă apropie de Tine, însă Tu știi ce am eu nevoie. Căci și pâine îmi dai, și ploaie și soare îmi trimiți la vremea bună, știută numai  de Tine spre folos mie. Nimic nu se compară pe pământ cu ceea ce trăiești în Cer, de aceea îmi doresc să fie ,,precum în cer, așa și pe pământ ". Cum e ,,Cerul"? Cum un îndrăgostit după iubita lui aleargă, așa și  eu îmbătat de mireasma Harului Tău,  Doamne, alerg să îl câștig. Știu că nu îl merit, dar știu că Tu poți ce eu nu pot vreodată singur să fac... Căci și cele pământești le ridici la cele cerești. Pâinea  cea de toate zilele (Trupul Tău cel Sfânt) să ne dai nouă a o avea mereu. Sfinții ne-au spus: "atunci va fi sfârșitul lumii când nu va mai fi Liturghie pe pământ."

Dă-ne-o nouă astăzi... astăzi... Trecutul nu îl mai avem, viitorul nu ne aparține... acum este al meu și cu Hristos prin Împărtășanie acum e Împărăția. Acum sunt cu Harul Duhului Sfânt. El în mine și eu în El, cum spunea Sf. Ap. Pavel. 
Și ne iartă... nu voi putea fi al Tău dacă nu mă ierți... dar cum să mă ierți, dacă eu nu iert... știu că voi fi al Tău cu totul când pe toți voi înțelege, când față de toți, dar absolut toți voi fi iertător, empatic și iubitor. Ce ești Tu, Doamne, dacă nu exemplul iertării absolute! Învață-mă să iert, ca să mă poți ierta! Și nu lăsa ispitele să îndepărteze Împărăția Ta din inima mea... căci păcatele ca niște curse se întind înaintea mea... ci mă izbăvește de cel viclean! Izbăvirea... o da... mântuirea este calea spre Harul Tău. De la sfințire spre mântuire e calea sfinților Tăi, Doamne! 
 

Poți cugeta multe în rugăciuni... e adevărat că întâi e bine să citești sau să asculți explicații ale acestor rugăciuni, ca să poți trăi intens aceste cuvinte, dar dacă chiar și pe scurt, chiar și fără a spune ceva, doar repetând cuvintele rugăciunii ele deschid inima spre dragostea în Dumnezeu. După trăirea aceasta vin florii... nu toți sunt buni. Trebuie să-i filtrezi cu ajutorul rațiunii. Nu te bucura de stări, ci, când simți fiori să îți aduci aminte ca ești păcătos. Lasă lacrimile să curgă din ochi și să spele păcatele tale!
La acest moment începe ca rugăciunea să fie un dar de la Dumnezeu. Nu te mai rogi tu, ci Dumnezeu se roagă în tine.

Părintele Florin Iftimie