9:09 PM
SCRISOARE DE LA DUMNEZEU

Dragul meu, 

Într-o zi, pe când nimic nu era și tu nici nu te gândeai că ai fi putut exista, Eu l-am creat pe om. Și-Mi era atât de drag!
Și l-am făcut după chipul și asemănarea Mea și i-am spus doar atât: "Te rog, nu Mă uita! Nu-ți cer nimic mai mult, doar nu Mă uita!"
Și ca să-i fie mai ușor, l-am înconjurat de semnele prezenței Mele: un cer albastru și-o mare adâncă, păduri foșnind de viață, pomi plini de roade și-un soare imens și alți zeci de aștrii ce-i strigă într-una: "Te rog, nu uita de Dumnezeu!"
Și am făcut zeci de câmpii colorate și-o floare pe care am vrut chiar să o cheme: "nu mă uita!"- astfel omul Meu drag să nu Mă uite.
Și-am pus lângă el o altă făptură, la fel de frumoasă, cu chip ca al Meu și i-am dat zâmbet și suflet, priviri gingașe și vorbe de duh, ca să-i sporească despre Mine și să-i spună doar atât: "Doamne, eu nu te uit!"

Dar... tot m-a uitat. Și atunci i-am dat legi și regi, și profeți și semne de bine, de greu, bucurii și încercări; și i-am trimis suferința, sperând să alerge la Mine cu brațele îndreptate spre cer; și-am pus și oameni de seamă să-i strige într-una în numele Meu: "Omule, nu uita de Dumnezeu!"
 

Dar tot M-a uitat...
 

Și-am zis: Nu vreau să-l pierd pe cel ce-mi este atât de drag. Am să-i dau totul. Am să mă dau pe Mine." Și M-am dus pe pământ, am trăit pentru el, am murit și-am înviat și cu totul M-am așezat într-o bucățică de Pâine și un strop de Vin. Și din acestea tot strig: "Nu mă uita, primește-Mă în inima ta!"
 

Și mă tot uit cum mă așază în potire frumoase  și-n chivote aurite, dar nu mă poartă în inimi și în minte.
Și-atunci strig... și iar strig... și te rog: "Omule, nu Mă uita, primește-Mă în inima ta!"

 

Ce-aș mai fi putut să fac ca tu să nu mă uiți și să mă vizitezi mai des, sau în casa ta să mă inviți ca prieten drag ce-mi ești? Am făcut totul... și totuși, tu mă uiți.
 

Ți-am scris ca să-ți spun că duminică m-au încuiat în Biserică și tot aștept să vină cineva să-mi spună să merg cu el, să nu mai fiu singur în Altar. Te rog, amintește-ți de mine și primește-mă să stau cu tine. Iar dacă devin prea incomod și iarăși Mă vei alunga, am să gasesc pe altcineva.
 

Cu drag, Dumnezeu, Prietenul care te-a creat și care te-a rascumpărat.
 

P.S: Te rog să spui și altora, că doar atât doresc: să nu fiu uitat în taina sfântă a Altarului, unde-i aștept pe prietenii mei pentru Sfânta Împărtășanie.

Mulțumesc! Te iubesc!

Vizualizări: 1610 | Adăugat de: mariusdumitru777 | Tag-uri: la, scrisoare, De, Dumnezeu | Evaluare: 0.0/0

Alte articole

Părintele Ioan Istrati - ISTORIA LUNATICĂ A LUMII

Îți mulțumesc, Doamne! Versuri: Dorina Stoica

Părintele Arsenie Boca - Nu dărui celorlalți după cum merită, ci după cum au nevoi

Când păcătuim, Îl răstignim pe Hristos pentru a doua oară

Cum vede lumea preoția...

Total comentarii : 0
avatar