Un tânăr diavol:

- Cum ai trimis în iad atâtea suflete? 

Bătrânul diavol:

- Prin frică! 

Cel tânăr:

- Bravo! De ce le era frică? Război? Foamete? 

Bătrânul:

- Nu... de o boală. 

Cel tânăr:

- Nu s-au îmbolnăvit? Nu erau pe moarte? Nu a existat nici un leac? 

Bătrânul:

- S-au îmbolnăvit. Au murit. Exista un leac... 

Cel tânăr:

- Nu înțeleg... 

Bătrânul:

- Au crezut, din greșeală, că singurul lucru pe care trebuie să-l păstreze cu tot prețul este VIAȚA. Nu s-au îmbrățișat... Nu s-au salutat... S-au îndepărtat unul de celălalt. Au renunțat la toate contactele umane... la tot ce este uman. Au rămas fără bani. Și-au pierdut locul de muncă, dar se temeau pentru viața lor, chiar dacă nu mai aveau nici măcar pâine. 

Au crezut tot ce-au auzit, au citit ziare și au crezut orbește tot ce au citit. 

Au renunțat la libertate. Nu au mai plecat de acasă. Nu au mers nicăieri. Nu și-au vizitat rudele și prietenii.Lumea s-a transformat într-un mare lagăr de concentrare, cu prizonieri voluntari. 

Au acceptat totul! Doar pentru a supraviețui unei alte zile mizerabile... 

Nu au trăit, au murit în fiecare zi! 

A fost ușor să le iau sufletele mizerabile..." 
 

Carte scrisă în 1942 - C. S. Lewis - "Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”