Dacă m-ar întreba cineva ce înseamnă a posti, aș spune că nu există cuvinte pentru a explica iubirea. A posti înseamnă a iubi. A iubi pe Dumnezeu și pe tine, omul, trup și suflet. A iubi pe om, aproapele și departele tău. A nădăjdui că iubirea aceasta nu te confuzează, nu te așază îndoielnic în colțurile confuze și sincretiste ale lumii. A posti înseamnă să stai mereu de partea Lui Dumnezeu, Care stă de partea omului. 

A posti înseamnă a pregusta din exercițiul fundamental al Învierii. O să spuneți că acesta-i Postul Crăciunului… Am să vă spun că așa este și totuși cântăm "Florile-s dalbe, flori de măr..." Iar merii înfloresc primăvara, semn al anotimpului Învierii. De pe culmea păstorilor din Betleem, din înaltul cerului, de unde îngerii vestesc Nașterea Lui Hristos, din frângerea de munte ce este Peștera Betleemului se vede culmea Golgotei, Învierea dând sens Nașterii. Așa cum Împărtășania dă sens Postirii.

Fiți curajoși și încercați să vă descoperiți Dumnezeul Cel Viu. Nu lăsați să vi se fure bucuria Crăciunului ori nădejdea Învierii! Refuzați să fiți tâlhăriți și uciși de Irozii noilor minciuni, care induc frica și duc spre ucidere orice gând de pruncească strălucire. Stați limpeziți de lumina Stelei, cu Magii, intelectualii smeriți ai căutării adevărate. 

Și dacă nu puteți posti de mâncare, refuzați să vă mâncați aproapele! Fiți sinceri cu Dumnezeu. Atât! Curajoși, sinceri și limpeziți de nădejde. Post cu Dumnezeu!

(Pr. prof. universitar Constantin Necula)