O fetiță s-a urcat în avion pentru a călători către Paris.
A urcat în avion singură, cu biletul în mână, și-a căutat locul și s-a așezat tocmai lângă mine.
Se vedea că este o fetiță educată, încrezătoare și inteligentă.
S-a uitat la mine, mi-a zâmbit, apoi a scos o carte și a început să coloreze.

În ciuda vârstei fragede, cel mult 8 ani, nu avea gesturi de nervozitate sau neliniște la decolarea avionului.

Zborul nu a fost deloc plăcut. A fost furtună și multe turbulențe. Dintr-o dată, o zguduitură puternică și toată lumea a devenit foarte agitată și nervoasă, dar fetița și-a păstrat calmul și seninătatea în fiecare moment.

Cum a reușit? De unde calmul ei? Gândeam privindu-i chipul senin... până când o femeie gălăgioasă a întrebat-o:

- Fetiță, ție nu ți-e frică?

- Nu, doamnă! i-a răspuns fetița și, uitându-se la cartea ei, a continuat:

TATĂL MEU ESTE PILOTUL!

Pe parcursul călătoriei vieții ne vom întâlni cu evenimente care ne vor zgudui ca într-o turbulență.
Vor fi momente când nu vom simți pământul sub picioare și picioarele noastre nu vor călca pe un teren sigur.
Nu vom avea de ce să ne sprijnim... vom fi nesiguri.
Viața este ca un scrânciob...

În vremuri ca acestea trebuie să ne amintim că Tatăl nostru este pilotul.
Mama noastră este Biserica, iar în Sfântul Altar avem nădejdea împărtășirii cu Hristos.
Să fim fii Altarului Lui Hristos!
Ne regăsim oare în Liturghia Bisericii, pentru a călători sub aripile harului spre destinația păcii eterne?

Sunteti minunați și aleși de Hristos pentru aceste vremuri!
Fiecare are rostul său în mântuirea fratelui.

Inima sus și putere în a mărturisi pe Hristos!

Rugați-vă pentru mântuirea sufletului, pentru sănatate sufletească și trupească!

Totul va trece, fiți în Lumina Lui Hristos, Atotțiitorul cu toată inima!

Cârma lumii noastre este în palmele iubirii divine.