Cât timp trăiești, simte - te viu. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp... Mergi mai departe atunci când toți se așteaptă să renunți. Lasă trecutul în urmă. Acceptă că nu mai poți schimba nimic. Învață din el. Iartă, iartă-te. Nu lăsa să se toceaca tăria pe care o ai în tine. Când nu mai poți să alergi, ia-o la pas, ardelenește, calm, frumos. Nu poți să mergi pentru că mai vrei să îți ștergi și lacrimile sau îți simți inima, ia bastonul și te sprijină. Mai stai pe bancă, însă nu te opri niciodată! Nu trăi prin comparații! Fii tu însuți, înfrânge-ți durerea pentru că tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte! O zi în care nu am făcut un bine, măcar o firimitura, e o zi uscată, pierdută. 
Nu am venit în viaţa asta să plătim facturi, să muncim ca nebunii, să ne certăm din orice prostioară, să colecţionăm cartoane cu multe ştampile, ci să învăţăm să iubim. Nu luăm cu noi decât iubirea dincolo. Nu luăm nici mobila, nici maşina, nici casa, nici... nimic; am venit să observăm, să învățăm, să iubim și să ne întoarcem Acasă.
Cine este El? El este Cel ce Este: iubire, dragoste, bunătate, iertare, bucurie, mângâiere, viața, lumină, dulceață, pace, armonie. Tot în toate. O iubire de care nu te mai poți sătura. O dulce regăsire după arșița zilei. Când am obosit îmi așez capul pe infinit. Cel ce poartă în sine lumina nu are de ce să se teamă de întuneric. 

Întotdeauna, roagă-te ca ochii tăi să vadă lumina din viaţa oamenilor, inima ta să aibă puterea de a ierta răul, mintea să uite ce nu a fost bine, iar sufletul să nu-şi piardă speranţa.
Trăiește viața cât mai frumos, fiecare secundă din ea contează!
Zâmbește, râzi, plângi, bucură-te, îmbrățișează, ascultă-ți sufletul, toate au un rost pe lume!

(Părintele Hrisostom Filipescu)