Eram student la teologie. Fusesem trei luni, vara, în Athos. Aveam o barbă proeminentă. Studiasem manuscrise la Prodromu cu starețul Petroniu. Cântasem la Vatopedu cu marii psalți. Stătusem o săptămână la părintele sfânt Dionisie de la Colciu. Urcasem pe Athon la hramul Schimbării și cântasem cu profesorul Vasile Vasile Privegherea de hram în românește, după 30 de ani de cântat numai în greacă. Aveam o aură monastică, o încruntare pătrunsă de sine, eram agasat de zgomotul zadarnic al lumii inutile.

În septembrie, mă duc la Petru Vodă, la părintele Justin, pentru binecuvântare.

Părintele mă știa, bunicul meu, preotul colonel Ioan Istrati îi fusese coleg de bancă la teologie la Cernăuți. Valea Bistriței fusese cutreierată cu pasul de cei doi tineri, căutători de pustnici și de schituri vechi.

Părintele Justin era ca de obicei, asediat de o mulțime de oameni, care stăteau ciotcă în jurul lui, ascultându-l și sorbind harul din ochii lui.

Oleacă agasat, mă învârteam așteptând să se împuțineze mulțimea.

La un moment dat, Părintele mă vede, mă cheamă la el. Trec triumfător pe lângă papornițe, și îmi dă binecuvântare.

- Ce faci, mata? zice bătrânelul sfânt, zâmbind.

Eu: 

- Părinte, vin din Sfântul Munte Athos, am stat trei luni acolo, am căutat manuscrise de muzică, hrisoave, pustnici.

Părintele face ochii mari, la cât de mari îi avea deja:

- Manuscrise, hrisoave, pustnici? Dă din cap glumeț. Tu ești călăuza ereticilor, mă!

M-am clătinat. Siderat de lovitură, am dat din cap și am încercat să mă retrag. Mamașele mă priveau aspru.

Părintele m-a privit pe deasupra ochelarilor și a zis:

- Nu te supăra, eu ziceam de ce o sa fie.

Fierbeam de furie. Cum, eu care arasem Athosul cu pasul, smuls din norul de sfinți, eu călăuza ereticilor? Ce moș...

Vara următoare, timp de un an de zile, am participat la Proiectul Bridge, unde 16 tineri din 8 țări au mers prin toată Europa un an pentru a elabora un document despre tradițiile creștine. Din ăștia 16, 12 erau eterodocși, protestanți, iar în România, o lună, am fost călăuza lor.

Peste un an, eram iar la Petru Vodă, Părintele mă binecuvânta zâmbind și îmi zicea:

- Ți-am zis că o să fii călăuza ereticilor?

Da eu:

- Călăuza... dar spre Ortodoxie.

Părintele a oftat și a zis:

- Bine-ar fi dacă s-ar întoarce...

Părintele văzător cu duhul a știut în Dumnezeu calea pe care urma să calc.

(Pr. lector universitar Ioan Istrati)