Frații nu-s de înlocuit, nu se vând și nu se schimbă,
Să privești la ei în suflet, precum te vezi în oglindă.
Când arunci cu vorbe-n frate, tot pe tine te lovești
Uită, iartă și ia seama, cât sunt vii, să ți-i iubești.
 

Nicăieri în lumea asta n-ai să afli împăcăciune,
Ochii lui și ochii tăi, au același dor a-și spune
Să lași orice supărare, lângă voi să nu răsară
Căci pe mama, chiar de tace, pân'la moarte o s-o doară.
 

Pe pământ și pe avere să nu faceți judecată,
Că nu poți răscumpăra omenia, niciodată
Să nu pui hotar iubirii, când ți-o cere fratele,
Mama a împărțit la toți grija ei și laptele.
 

Dacă azi te-ai mâniat, cerul mâine se mânie
Și nu-ți iartă fapta rea, să-i faci lui, ce-ți place ție,
Totdeauna lasă loc, fratelui la tine-n curte
Clipele ce pierzi cu ură, pe vecie sunt pierdute.
 

Și-ai mai vrea când frații pleacă, să-i revezi o zi măcar,
Dar căința prea târzie, ai să vezi... că-i în zadar!
Și nu-i suflet să priceapă, cum e-al fratelui de sânge
Nu-l răni nici din greșeală, că-i păcat, de-o clipă plânge.
 

Frații nu-s de înlocuit, sunt aceiași trup de mamă,
Sunt nădejdea și sunt milă, lacrimă de sub năframă
Mâna fratelui e sfântă, e-a mamei mângâiere,
Să-i dai fratelui iubirea, chiar și-atunci când nu ți-o cere.
 

Versuri: Elena Căruntu