Moșii si strămoșii mei
Și Apostolul Andrei
Mi-au lăsat ca hrană vie, 
Numai Sfânta Liturghie. 
 

Mi-au sădit în suflet Rai 
Și mi-au spus cu dulce grai
Să mă-nchin ca rob supus
Doar la Domnul Sfânt, Iisus. 
 

În haina smereniei 
Și a milosteniei,
Cu puterea dragostei 
Și cu mila Precestei.
 

Neam de-al lui Ștefan Cel Mare, 
Nu de iude trădătoare, 
Neam de sfinți ce-au fost mereu,
Cinstitori de Dumnezeu. 
 

Noi avem pe frunte pus
Mirul Domnului Iisus, 
Avem Ruga, avem Crezul 
Și Agheasma și Botezul.

Avem rodul copt în vie
Pentru Sfânta Liturghie, 
Grâul și frământătura 
Din care facem prescura. 
 

Avem semn al biruinței, 
Sfânta Cruce-a suferinței,
Mucenici avem o oaste
În pământul plin de moaște. 
 

Iar când timpul va veni,
Doamne, Te-oi mărturisi
Și Te voi urma pe Tine,
Brâncovene, Constantine! 
 

N-am să vreau să mor vândut
Îngerului ce-a căzut,
Mai bine să mor ca tine
Mucenice Constantine!